Creatorul a asezat in noi o proprietate deosebita numita “rusine”, ca un semn al cresterii. Daca vad ca eu doar primesc in comparatie cu altul, ma simt rusinat intrucat ma ranesc “pe mine”, pozitia mea si perceptia asupra caracterului meu. Intr-adevar, Creatorul ne-a creat cu Lumina Sa si noi coboram din aceasta sursa foarte inalta, unde sentimentul de a primi ii este opus. Deci ne simtim umiliti.

Doar un animal nu simte rusinea. Un caine va manca mancarea care ii este aruncata fara sa simta nici o jena. Daca ceva ii este aruncat unei persoane, atunci sentimentul va fi determinat de stadiul sau de existenta.

Daca moare de foame si isi salveaza viata, asta insemnand ca se cobara de la stadiul uman la cel animat, atunci nici el nu se va simti rusinat. In acest caz, sau persoanei nu-i pasa de rusine sau durere in acel moment, sau a crescut intr-un mediu unde a primi este normal. Dar daca cineva incearca sa arunce un os unei persoane care are mandrie si integritate, se va simti insultat.

Creatorul intentionat ne-a facut in acest fel ca  noi sa simtim cat de vrednici de dispret si josnici suntem pe langa dorinta Creatorului de a darui si acesta diferenta ne da puterea de a urca.
Din partea a 4a  Lectia zilnica de Cabala 10/7/10, “Dragostea pentru Creator si dragostea pentru fiintele create”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →