Să continuăm să ne gândim la unitate

Am început să lucrăm unul cu celălalt şi toată lumea vrea să îi simtă pe ceilalţi aproape, conectaţi. Începi să te analizezi şi să te examinezi: Cât de mult poţi continua în acest fel? Poţi să continui să te gândeşti la ceilalţi pentru un timp? Un minunt? Două minute? Sau chiar cinci sau zece minute? Este deja chiar mult. De obicei, se sfârşeşte într-o secundă.

Şi este bine. Se numeşte garanţie. Toată lumea uită aproape instantaneu că trebuie să se unească cu ceilalţi şi să îi vadă ca măreţi, iar asta este o oportunitae de a ne aduce imediat aminte să o facem din nou.

Dacă, în gândurile noastre, suntem îngrijoraţi de toată lumea, dorind ca nimeni să nu uite, ne vom aminti într-adevăr. O persoană va simţii cum ceilalţi o presează cu gândurile. Dorinţele din inimile altora va afecta pe fiecare.

Baal HaSulam a scris un articol foarte special, profund, despre garanţia reciprocă. De fapt, este condiţia pentru primirea Torei, Luminii. Sprijinim pe toată lumea astfel încât nimeni să nu uite de unitate, care nu este dans şi îmbrăţişare ci, mai degrabă, unitatea interioară a inimilor. Dacă avem grijă unul de altul, în mod cert nu vom uita de asta, aducând-o constant în gândurile noastre. De aceea, vom realiza un muncă mare.

În fiecare secundă, toată lumea continuă să uite şi să îşi amintească din nou şi din nou. Împreună vom completa multe acţiuni, intrând în această conexiune şi ieşind afară din ea, din nou, pentru a intra iarăşi în ea. Şi de fiecare dată, făcând asta, ne actualizăm Reshimot (înregistrări spirituale) care au rămas în noi după spargerea sufletelor.

La final, după câteva asemenea acţiuni ajungem la Lumină. Este scris: Tora va merge mai departe de Zion. În alte cuvinte, o primim mulţumită acestor îndepărtări (Yetziot) de sine, de fiecare dată rezistându-le şi grăbindu-le înapoi.

Deci, haideţi să ne gândim la unitate, la faptul ca nimeni să nu îşi abandoneze gândurile, la faptul că fiecare de aici este un individ unic, magnific. A fost ales de către Creator; deci, îi onorez partea lui superioară, partea Creatorului din el. De aceea, în timp ce ne asistăm unul pe celălalt din interior, ne aranjăm gradual într-un Kli comun (vas), un singur suflet.

Când acest Kli, compus in părţi multiple, se uneşte într-o măsură minim necesară, vom simţii imediat în el prezenţa Creatorului, Lumina Superioară. Să sperăm că vom obţine această stare azi sau mâine sau, cel târziu, poimâine.

De fapt, ea apare atunci când te aştepţi cel mai puţin şi chiar înainte cu o secundă de a se întâmpla, o persoană nu o vede venind. Se poate întâmpla, într-adevăr, după eforturile pe care tocmai le-am descris.

Din lecţia 1 de la Conventia de la Arava Desert 12/30/10

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: