Intrebare: Ce ne-ar ajuta sa ne uitam la grup si sa fim in stare sa vedem numai puterea prietenilor si nu defectele lor?

Raspuns: Grupul serveste ca o lentila sau ochelari, fara de care este imposibil sa-l vezi pe Creator. Voi fi in stare sa-L vad, numai daca ma uit prin grup. Este vasul meu spiritual si instrumentul pentru relevarea Creatorului.

Numai iubirea va ajuta aici. Iubirea suprima egoul nostru si incepe sa actioneze in forma sa opusa: ca dorinta de a simti placere folosita de dragul daruirii. De aceea, atitudinea noastra pentru importanta prietenului este cruciala.

In viata corporala, cand o persoana are un scop egoist, ea lucreaza intr-un singur loc, este platita in altul,  si cumpara altceva, din al treilea loc. Niciunul din aceste locuri nu este conectat. In spiritualitate, totul este unit intr-un singur loc: Efortul, recompensa, scopul insusi si rezultatele sunt parti ale unui intreg. De aceea este dificil pentru noi sa intelegem spiritualitatea, deorece suntem obisnuiti cu lumea materiala, unde totul este separat.

Totusi, trebuie sa intelegem ca prietenul si eu, Creatorul si eu, oamenii care sunt departe si aproape, mici, mari si egali in relatie cu mine, toti constituie Kli-ul meu spiritual in care eu descopar totul, chiar pe mine insumi! Pana cand acest Kli nu devine revelat, eu nu exist. Nu sunt eu, ci doar o deceptie totala, o bucata de egoism cu care ma identific. Cand descoperim ce implica sufletul colectiv sau grupul, atunci in el ne descoperim pe noi insine si tot restul.

Si pentru moment, eu am numai punctul ruperii, restrictia si expansiunea care exista in afara spiritualitatii si a Creatorului. Ne este data o senzatie de a fi in afara realitatii adevarate, intr-o lume imaginara. Fiind in acest vis, daca reusesc sa-mi construiesc adevarata realitate care include societatea, Creatorul si eu, cel autentic, atunci voi fi capabil sa intru in ea. Intre timp, numai imi imaginez viata mea.

Toata aceasta realitate viitoare este grupul pe care trebuie sa-l construiesc. Eu sunt cel care construiesc lumea mea spirituala, sufletul meu. De fapt, sufletul meu il asamblez din aceasta iluzorie realitate, din aceasta stare de vis in care sunt, pentru a deveni propriul meu Creator. Facand asta, eu, grupul si Creatorul venim impreuna si dobandim absoluta unicitate si adeziune.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 15.08.10, Despre importanta prietenilor

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment →