După un congres puternic, vrem să ne măsurăm ascensiunile și coborârile, în funcție de noi valori. Anterior, starea depindea doar de mine, de sentimentul meu bun sau rău de la care am concluzionat că sunt în ascensiune sau coborâre. Dar acum vreau să-mi conectez stările, la Creator: dacă tânjesc după El, înseamnă că sunt într-o ascensiune și dacă nu tânjesc după El, indiferent cât de bine este aranjată viața mea obișnuită, consider că aceasta este o coborâre.

Trecem apoi la o nouă stare în care ascensiunile și coborârile sunt determinate în funcție de direcția: spre Creator sau spre noi înșine. Acesta este un avans mare pentru că pot analiza deja: mă gândesc la Creator sau la mine? Și dacă tânjesc după Creator, atunci de ce – pentru a aduce mulțumire Lui sau mie? Aici începe un calcul printr-un discernământ suplimentar: eu sau Creatorul, eu sau prietenii?

Pe aceste trepte, dau o greutate din ce în ce mai mare laturii opuse mie: grupului sau Creatorului și o folosesc pentru a evalua ascensiunea și coborârea. Ascensiunile sunt atunci când mă gândesc mai mult la binele grupului de zece, iar Creatorul și coborârea sunt invers: când dispar din orizontul meu și nu mă gândesc la ele, ci doar la mine. Aceștia sunt pași clari cauză-efect care ar trebui să mă conducă la Lishma.

Principalul lucru este să mă deconectez puțin de la mine și să încep să gândesc în direcția Creatorului. Vreau să tânjesc după El și să-I aduc mulțumire. Și numai dacă mă așez în grupul de zece, Îi va aduce mulțumire. Prin urmare, grupul de zece câștigă o nouă greutate pentru mine: nu sunt doar zece oameni, ci Shechinah (Divinitatea), un loc pentru revelarea Creatorului, unde pot să-I dăruiesc. Totul este deja îndreptat către starea de dăruire, Lishma.¹ (Minutul 4:50)

Creatorul dansează un tango cu noi: El se apropie, apoi se întoarce și cere un răspuns din partea mea. După ce El m-a luminat, apoi m-am îndepărtat și am dispărut, trebuie să mă apropii de starea anterioară. Este ca respirația: expiraţia și inspiraţia. Așadar, Creatorul mă învață că, prin acțiunile din grup, Îi voi da un loc, unde El poate fi descoperit, unde Îl invit și cer revelarea. Când acest loc este deschis, Creatorul umple acest loc și dispare din nou, lăsându-l gol. Și atunci trebuie să-L atrag din nou înapoi.

Trebuie să adaug pasiunea mea, aspirația mea, la acest tango. De fiecare dată când Creatorul dispare, trebuie să mă examinez: ce anume am de fapt? Și încerc să îmbunătățesc calitatea aspirației mele față de El, astfel încât nu împlinirea mea, ci cea la care tânjesc, este importantă pentru mine.² (Minutul 27:50)

Nu avem nimic de oferit Creatorului decât conexiunea noastră. Creatorul este perfect și nu are nevoie de nimic, fără să simtă lipsa. Tot ce Îi putem oferi Lui este un vas, un Kli, în care El se poate revela pe Sine și se poate bucura de împlinirea dorinței noastre. Prin urmare, fiecare dintre noi avem ocazia să aducem mulțumire Creatorului, pregătind primele nouă Sefirot, cei nouă prieteni, pentru revelarea Creatorului în ei.

Fiecare dintre noi devine Malchut în raport cu restul și îi pregătește pentru a fi împliniți de Creator. Unul dă dorința sa altuia și Creatorul este dezvăluit în primele nouă Sefirot, în prieteni. Aceasta este munca noastră și aceasta este tot ce putem să-i prezentăm Creatorului: un vas spiritual.³ (Minutul 31:56)

Dorința pentru Creator este dezvoltată printr-o cale lungă, din dorința noastră egoistă. Primesc diverse lovituri și apoi simt că sunt aranjate de Creator pentru a mă face să înțeleg că totul vine de la El, atât răul, cât și binele, orice situație din viață. În toate problemele și „pedepsele” vieții, se dezvăluie mâna Creatorului.

La început, am simțit doar pedepse, iar din cauza asta am simțit durere, frică, disperare și rușine. Dar deodată, se dovedește că pedepsele vin de la Creator, iar aceasta este o ușurare. La urma urmei, există o justificare și o explicație pentru ceea ce se întâmplă: în felul acesta, Creatorul mă conduce la corectarea finală. Deja îndulcește pedepsele.

M-am simțit rău când au venit pedepsele, dar din îndulcirea lor, mă simt bine. Este imposibil să obțineți acest sentiment plăcut fără o suferință prealabilă. Prin urmare, sunt de acord: să fie temeri, anxietăți, confuzii, numai pentru a primi milă și îndulcire. Astfel aflăm că conexiunea cu Creatorul justifică orice condiție.

Așa se construiește dorința pentru Creator, deoarece văd că iubirea acoperă toate crimele și vreau să-L simt pe Creator, să înțeleg, să iubesc. Mă simt bine să tânjesc după El – aceasta este încă o formă egoistă. Mă simt bine din cauza faptului că am gânduri despre Creator, că mă străduiesc pentru El, pentru că știu că conexiunea cu El dă dulceață. Și nu numai pentru că El îndulcește judecata pe care o primesc, dar chiar și fără amenințarea judecății, vreau să mă gândesc la El. Aceasta este a doua etapă.

Dacă nu mă gândesc la Creator nici măcar o clipă, mă simt rău. Și dacă nu mă simt rău în privința asta, atunci regret: de ce este așa? Într-adevăr, aceasta înseamnă separarea de Creator. Aici, o persoană poate verifica cât de groaznic se simte să se desprindă de Creator chiar și pentru o clipă.

Definiția mea despre bine și rău se schimbă. Răul este atunci când nu mă gândesc la Creator și binele este când o fac. Încă evaluez prin faptul că mă simt mulțumit sau nemulțumit, însă gândul despre Creator devine deja o recompensă. Nu mai am nevoie de o pedeapsă preliminară în această lume pentru a aștepta Creatorul ca salvator al meu. Se dovedește că mă mut deja din această lume către Creator și spun că a gândi la El este o răsplată și nu gândesc că este o pedeapsă.

Kli-ul pe care Creatorul îl poate umple este grupul de zece. Bine este atunci când Creatorul este dezvăluit intregului grup de zece ca fiind unul singur: El unește toate și este revelat tuturor. Lasă-L să lucreze, El iubește această slujbă! Dar El nu va face nimic până nu-I cerem să lucreze. Suntem stăpânii care comandăm lucrarea Creatorului: identificăm locuri unde nu suntem conectați și cerem de la Creator să ne conecteze și să ne umple. Aceasta este înălțarea MAN, rugăciunea.⁴ (Minutul 51:50)

Trebuie să lucrați prin credință mai presus de rațiune, ignorându-vă sentimentele, „ca un bou la povară și un măgar la încărcătură.” Odată, animalele domestice, boii și măgarii erau liberi și își trăiau viața în natură, în familia lor, în turmă. Acum toată viața lor este să îndeplinească cererea proprietarului. S-au vândut singuri pentru mâncare și sunt gata să facă toată munca pe care proprietarul o cere.

De asemenea, trebuie să fim de acord să facem toată munca la cererea Creatorului „ca un bou la povară și un măgar la încărcătură”. Și, pentru ce recompensă? Pentru nici una, doar strictul necesar de a exista. Nu vreau nimic, doar să exist și de ce? Pentru a îndeplini dorința stăpânului, astfel încât El să mă iubească ca pe boul sau măgarul lui.

De ce proprietarii își hrănesc și își curăță animalele? Pentru că ele muncesc. Deci, vreau la fel și nimic mai mult. Trebuie să mă cobor la starea de intenție pură.⁵ (Minutul 1:24:15)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/13/19, „Îngreunarea inimii – o invitație de a construi o tânjire pentru Creator ”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →