Dupa ce a studiat un anumit numar de ani intr-un grup Cabalist, o persoana ajunge la concluzia ca pentru a progresa in continuare ii trebuie o forta straina. Ii trebuie cativa ani sa ajunga la concluzia ca singur este incapabil sa dobandeasca revelarea lumii spirituale, a Creatorului. La inceput, vrea sa avanseze prin invatarea cunostintelor intelepciunii Cabala si, de aceea se straduie sa studieze mai mult. Mai tarziu vrea sa participe la diseminare, gandindu-se ca va obtine ce doreste prin forta si putere.

O persoana asociaza avansarea spirituala cu orice altceva, in afara de dorinta de a darui. Cu toate acestea, ea trece printr-un proces al dezvoltarii spirituale, in timp ce studiaza in grup si Lumina o influenteaza, facand-o sa se intrebe: Ce se va intampla cu mine? Voi obtine vreodata calitatea de daruire? Gradual, daruirea incepe sa castige mai multa importanta in ochii ei.

Incepe in mod gradual sa simta faptul ca daruirea este foarte valoroasa si nu pote fi obtinuta prin nimic din aceasta lume. Vede ca aceia care au obtinut daruirea au ceva foarte pretios, cu o valoare de nedepasit. Si toate aceste realizari rezulta din influenta Luminii. Odata ce o persoana simte asta, ea este de acord cu toate conditiile grupului, astfel incat cei de aici devin garantii sai pentru obtinerea calitatii daruirii. Asta se intampla atunci cand o persoana este gata sa formeze o alianta cu ei.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala, 17.09.10, Niciun pacat nu anuleaza o fapta buna

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →