Întâi trebuie să înţelegem că creatura este dorinţă. De fapt, dorinţa este singura unealtă, singurul mijloc disponibil creaturii, este un organ de simţ, un element senzorial, ceva care îi permite să simtă propria existenţă şi să se reflecte în ea. „De ce exist? De unde vin şi pentru ce? Ce este viaţa? Ce înseamnă împlinirea mea şi unde duce?” Toate acestea se manifestă în dorinţă.

Creatorul, Lumina Superioară, a creat numai un punct, „existenţă din absenţă”, pe care noi trebuie să îl dezvoltăm până când, în acord cu programul Creatorului, creatura trebuie să se înalţe la înălţimea Lui. Acest punct este întreaga creaţie. Este opus Luminii şi această proprietate este deajuns. De aceea este numit punct.

În timpul dezvoltării sale, punctul trebuie să experimenteze diferite tipuri ale opoziţiei faţă de Lumină, emanate din Lumină. Lumina se proiecteză pe sine în acest punct şi astfel crează în el forme inverse.

Aşadar, a fost numai un punct apărut ca „existenţă din absenţă”. Toate celelalte proprietăţi ale lui au apărut ca „existenţă din existenţă” şi îşi au originile în Lumină. Acest punct evoluează în proprietăţile care sunt proiectate de lumină şi opuse ei. De la starea opusă ei, punctul învaţă gradele de similitudine cu Creatorul, pe care este sau nu este capabil să le obţină. Aşadar, el revelează Lumina.

Acest punct al dorinţei de primire a parcurs o dezvoltare lungă, mare, treptată şi multilaterală. Dacă Creatorul este dorinţa de a da plăcere, creatura, inevitabil, este dorinţa de a primi plăcere.

Pentru ca creatura să aibă oportunitatea de a se exprima pe sine, ea trebuie să-şi definească forma  dorinţei ei de primire. Cum se face asta? Prin dezvoltare ciclică, de fiecare dată, dorinţa acumulează o formă, primeşte umplere în acea formă, după care umplerea dispare lăsând forma goală. Apoi, creatura hotărăşte cum să o folosească.

Anterior, Lumina determina condiţiile de plăcere pentru creatură. Acum, din contră, creatura primeşte plăcere prin dăruirea de plăcere Dăruitorului. În acest mod, creatura întoarce primirea în dăruire.

Astfel, Lumina crează dorinţa şi forma ei, iar asta aduce, de asemenea, împlinire dorinţei. Mai târziu, creatura descoperă că are nevoie să devină goală, să fie lipsită de Lumină. Creatura nu poate suporta asta, o împiedică ruşinea. Atunci ea cere putere de la Lumină însăşi, în scopul de a scăpa de ea. Lumina, care a trezit simţul ruşinii în creatură, este de acord şi îi dă putere creaturii. Atunci creatura cere schimbări interne şi corectări de la Lumină şi avansează prin aceste cereri.

Chiar dacă totul vine de la Forţa Superioară, de la Forţa Luminii care este în primul rând raportată la dorinţa de primire, în acelaşi timp, este creatura cea care începe să decidă ce vrea şi interceptează iniţiativa, câştigă supremaţia. De aceea, perioada de dezvoltare începe de la senzaţia de ruşine şi,sub ea, este creditată creatură.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →