Una dintre legile lucrului în grup este foarte deosebită și pare extrem de egoistă: Trebuie să cultivăm invidia între noi. Este spus: Contorul invidiei crește înțelepciunea.

Trebuie să îmi invidiez prietenii dar cu un tip bun de invidie. Îmi doresc să îi văd pe toți mari și vreau să fiu ca ei. Nu sunt verde de invidie, pentru că nu vreau ca ei să își piardă avantajul. Din contra, vreau să devin egalul lor.

O asemenea invidie este chiar pozitivă și necesară. Merită cultivată în interior. Esențial, o abordare similară este acceptabilă egoismului nostru – doar nu depășiți granița dintre invidia bună și cea rea. Cum știu diferența?

Dacă invidiez pe cineva în mod negativ, nu iubesc acea persoană. Și invers, dacă am o invidie pozitivă, îl iubesc. Invidiindu-l pe celălalt într-un mod pozitiv, mă ajut să urc și să avansez deoarece îi percep influența în mod corect.

În Scrierile lui Rabash, Shlavey HaSulam (Treptele Scării), articolul Grija deasupra Rațiunii, Rabash scria:

Invidia pe care o simte față de prieteni atunci când îi vede că au calități mai bune decât cele proprii. Îl motivează să obțină calitățile bune ale acestora, pe care  niciunul dintre cei care sunt geloși nu le au.

Astfel, prin societate, el câștigă noi calități pe care le adoptă văzând că ei sunt la un nivel mai înalt decât el și este invidios pe ei. Acesta este motivul pentru care acum poate fi mai mare decât atunci când nu avea o societate, deoarece prin societate obține noi puteri.

Uitându-se la prieteni, cineva trebuie să vadă calitățile lor bune din ei pe care el nu le are. Este un test foarte bun. Evident, nu ne uităm la ceea ce este în afară. Cineva este bun la cântat, altul la gătit, altul la programare, dar noi nu luăm aceste lucruri în considerare. Cheia este să vedem cât de multă inimă pun prietenii în scop și în mediu. El vrea să obțină spiritualitatea și pentru asta ar trebui să simt invidie.

Dacă văd asta în toți prietenii mei, chiar avansez către intrarea în lumea spirituală. Începe să te testezi: Ce simți față de mediu? Îți invidiezi prietenii înt-un mod pozitiv? Îi apreciezi? Dacă da, avansezi.

Dacă, totuși, încă nu ai pierdut disprețul, desconsiderarea față de ei și încă crezi că nu aceștia sunt prietenii cu care trebuie să te unești, ești chiar departe de scop. Fiecare respinge conform propriilor defecte, greșeli. Rabash scrie despre asta în alt articol din Shlavey HaSulam, Privind importanța Prietenilor:

Deci, dacă cineva vede ceva greșit în prietenul său, nu este un semn că prietenul său greșește ci înseamnă că greșeala este în el, adică pentru că el a întinat iubirea față de prieteni, a văzut greșeli în prietenul lui. Din toate cele mai de sus se desprinde faptul că nu trebuie să se îngrijească de corectarea greșelilor prietenului, pe care le vede în prieten, ci el însuși trebuie să își corecteze greșelile pe care le-a creat în iubirea prietenilor. Și atunci când se corectează el însuși, va vedea numai meritele prietenului și nu greșelile lui.

din lecția 5, Congresul WE! 4/2/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →