Nu ar trebui sa criticam starile prin care trecem in fiecare moment. De fapt, noi nu stim de ce ne-au fost date si de unde vin.

Tot ceea ce trebuie sa facem este sa intelegem cum sa folosim starea prin care trecem acum. Trebuie sa intelegem ca nu exista o stare mai buna pentru avansarea noastra, pentru corectia sufletului decat cea in care ne aflam. Ar trebui sa ii multumim Creatorului si pentru lucrurile rele la fel cum o facem pentru cele bune.

De fapt, eu imi masor starea conform lipsurilor mele. Daca as fi fost reformat, as simti infinitul in fiecare stare. Totusi, daca experimentez o stare diferita undeva, inseamna ca trebuie sa simt o anumita greaseala, sa lucrez cu ea, sa corectez senzatia pana cand ma simt bine.

De aici reiese ca Creatorul este cel care face persoana sa se roage. El este adevarata cauza. Totusi, intre cererea sa si reactia persoanei se afla liberul arbitru a persoanei, care consta in felul in care raspunde, lamurind urmatoarele:

• de la cine a primit aceasta stare
• ce ar trebui sa faca cu ea
• ce il ajuta sa se reformeze
• la ce stare ar trebui sa ajunga

Toate acestea depind de persoana in sine. El vede diferenta dintre starea prin care trece si cea in care si-ar dori sa fie. Intr-adevar, sentimentul de lipsa ii determina starea urmatoare.

In ceea ce ne priveste, nu se asteapta sa dam nimic altceva decat dorinta corecta, pana cand se indreapta spre obtinerea scopului final: sa daruiasca in masura si puterea care il face egal cu forta superioara, la fel ca in radacina sufletului de unde venim cu totii.

Asadar lucram impreuna. Creatorul ne trezeste, in timp ce noi, in fiecare moment al vietii trebuie sa intelegem pentru inceput ca totul vine de la El. Trebuie sa ne dorim munca corecta: „Israel, Torah si Creatorul sunt una.” De aceea alcatuim o rugaciune care sa ne exprime dorinta personala.

Aste este, amandoi, Creatorul si cu mine lucram la dorinta. In ceea ce priveste Lumina, nu este grija noastra. Am grija doar de dorinta. El mi-a dat-o, eu incep sa lucrez cu ea, si facand asta si depunand suficient efort,  aduc dorinta primita de la El la o alta dorinta numita acum rugaciune. In masura in care dorinta mea este corecta sau corupta, Creatorul ma reformeaza si imi daruieste o noua dorinta. Cu ajutorul sau trebuie sa ma corectez din nou, definindu-mi dorinta mai concret si mai precis, si va deveni noua mea rugaciune.

Astfel Creatorul si cu mine continuam sa muncim impreuna la dorinta mea, pana cand obtinem forma corecta ca valoare, caracter si forma, obtinand astfel Malchut al Infinitului care include dorintele sufletelor. Apoi, in masura in care obtin valoarea daruirii si propria umilinta, formulez dorinta, autentica mea dorinta de a primi, intr-o maniera adecvata si, acolo sa revelez scopul creatiei.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →