Cateodata, o persoana simte ca este obosita, ca are nevoie de odihna si ca aceasta cale nu este pentru ea. Chiar daca stia dinainte ca aceste stari vor veni,  deodata, ea uita ce are de facut.  Toate articolele vorbesc despre asta. Ele descriu lupta interioara, obstacolele, si cum, cei virtuosi acced acolo unde cei pacatosi cad. Astfel, o persoana atinge o stare unde ii este acordat, cu adevarat, liberul arbitru.

Aceasta presupune o mare cantitate de noroc, unde norocul inseamna ca persoana este capabila sa stabileasca o relatie cu mediul inconjurator, grupul, invatatorul si cartile care nu o lasa sa plece. Isi asuma diferite obligatii si participa la toate actiunile grupului pentru a transforma acest obicei in a doua sa natura. Acest lucru o impiedica sa paraseasca aceste actiuni, deoarece, altfel, cei din jurul lui vor incepe sa se uite in jos la ea.

Daca realizeaza cat de slaba este natura  sa si stabileste aceste conexiuni, atunci este capabila sa reziste. Este similar cu modul in care marinarii de pe puntea corabiei se leaga cu o franghie impreuna, astfel incat valurile sa nu-i arunce in apele deschise. Ei stiu ca nu au puterea sa se tina pe loc in marile dure, de aceea se leaga impreuna cu franghii.

Nu poti sa te legi atunci cand esti deja lovit de valuri. Totul trebuie pregatit dinainte. Marinarii inteleg ca nu au puterea de a depasi enormele forte ale furtunilor de pe mare, care ii arunca in toate directiile.

In acest mod ar trebui o persoana sa se pregateasca si asa ar trebui ca grupul sa-i ofere suportul garantat, astfel incat persoana respectiva  sa nu paraseasca calea chiar in conditiile celei mai grele furtuni. Ea trebuie, intotdeauna sa foloseasca toate calitatile sale, cum ar fi mandria, egoul comun si toate calculele necesare, pentru a se asigura ca nu va parasi calea si ca va atinge scopul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 8.07.10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment →