Baal HaSulam, Esenţa şi scopul religiei: Cu cât este mai dulce un fruct la sfârşit, cu atât este mai amar şi urât la începutul fazei de dezvoltare.

Nimeni nu este aşa de înţelept ca o persoană experimentată. În faza iniţială, ea deja vede perfecţiunea finală. Dar cum putem fi înţelepţi, dacă nu vedem faza finală?

Trebuie să învăţăm din exemplele pe care ni le-au dat Cabalişii şi să găsim evidenţa din ele, cu fiecare pas pe care îl facem. Trebuie să reducem toate stările prin care trecem la una, în timp ce le atingem în mica noastră experienţă spirituală.

Totul se întâmplă gradual, prin urcări şi coborâri: un pic de amărăciune, un pic de dulceaţă. Trebuie să depăşim problemele clipă după clipă, pentru a creşte mai mult şi mai mult. Întreaga noastră creştere stă în depăşirea stărilor amare ale fructului până când începem să discernem ce este dulceaţa.

Să te dezvolţi nu înseamnă să îţi întăreşti starea iniţială, pentru că aşa ar deveni din ce în ce mai amară. Mai degrabă trebuie să transformi amarul în dulce, că creezi opusul, să obţii calitatea de dăruire deasupra primirii, ca să înceapă să crească. După aceea îndulceşti starea iniţială, fazele maturizării fructului, vasului spiritual.

În fiecare stare trebuie să ne concetrăm nu la creşterea cantitativă ci la îmbunătăţirea calitativă. Transformăm tot ce este amar în dulce prin faptul că înţelegem că amărăciunea ne-a fost dată pentru a o depăşi. Lucrăm deasupra ei şi astfel apare în noi dintr-o amărăciune mare o dulceaţă mare, până când fructul (vasul) este copt.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/24/11 despre Educaţia globală

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →