Atitudinea noastră faţă de scopul final, starea dorită, este influenţată de doi factori. Primul, este un sentiment al măreţiei şi importanţei Creatorului, proprietatea daruirii. Al doilea, este măreţia şi importanţa creaturii care este capabila să realizeze această proprietate. Din aceşti doi factori vin tulburările pe care le simţim pe calea atingerii scopului.

Uneori, dorinţa mea egoista spune: „Cine este acest Creator, pe care ar trebui să-l ascult,” aratandu-mi că nu există nicio valoare în acest scop, proprietatea daruirii. Astfel, asta mă ajută să câştig un punct de sprijin pe drumul meu, pentru că voi fi capabil să cer Luminii să mă ajute şi sa ma influenţeze. La urma urmei, toata dezvoltarea la gradul uman se întâmplă datorita cererii noastre pentru ca Lumina sa ne afecteze.

Astfel, ne construim propria noastră formă spirituală. Într-adevăr, toate formele anterioare: minerala, vegetativă şi animala nu apartin omului spiritual. Aceste forţe numite ingeri, spirite şi diavoli sunt destinate să ne ajute. Asa cum în lumea fizică din jurul nostru există forţe ale naturii care asigură existenţa noastră. În mod similar, în lumea spirituală, există forţe care ajută sufletul nostru sa existe.

Prima perturbare este îndreptata împotriva maretiei Creatorului, împotriva proprietatii sale de a darui, iar a doua este îndreptată împotriva formei mele de a darui. Uneori, mi se pare că Creatorul nu este important, dar în alte momente, mi se pare că eu nu sunt.

Desconsiderarea Creatorului este sarcina lui Faraon care ni-L prezintă ca lipsit de valoare şi strigă: „Eu voi conduce! De ce ar trebui să-l ascult pe El?”  Astfel, Faraonul diminuează măreţia scopului, măreţia adeziunii, în ochii omului.

Există munca împotriva altor tulburări atunci când mi se pare că Creatorul este mare şi important, dar eu nu pot face nimic. Creatorul este cel drept, iar eu sunt un păcătos. În acest moment, Faraonul isi paraseste scena, iar locul lui este luat de către alţi conducători ce trăiesc în afara Egiptului, care pornesc război împotriva omului.

Există, de asemenea, forţe superioare, îngerii din mâinile Creatorului, cum ar fi Faraon. Cu toate acestea, ei vorbesc despre măreţia scopului şi, în acelaşi timp, despre slăbiciunea persoanei. Ei sunt ca cercetaşii care au fost trimisi pentru a verifica ţara lui Israel şi se întors spunând că scopul este mare, terenul este frumos şi fructe incredibile cresc acolo, dar cine eşti tu s-o cuceresti? Vino-ti in simturi, acest lucru nu este pentru tine!

O persoană începe să se framante, deoarece aceste forţe ii arată cât de mică şi nesemnificativă este şi cât de multe rele a comis. Apoi, ea fie se scufunda în trecutul său şi începe să sape în el, fie rămâne în prezent şi îşi pierde toată puterea, incapabila să mişte un deget. Ea nu se poate forţa să vină la grup şi sa participe într-un fel. Asa functioneaza aceste tulburări.

Noi trebuie să înţelegem că aceste limitări modeleaza in noi forma umană, un dăruitor. Este ca o statuie din care un sculptor ia o bucată de marmură şi face o sculptura, iar din cealalta taie tot ceea ce inutil, până ce forma dorită rămâne.

La fel, trebuie sa privim din ambele părţi. Dintr-o parte, ar trebui să privim forma completă, şi din cealalta trebuie să învăţăm ce lipseşte. Uneori, trebuie sa lucram cu Lumina interioară şi în alte momente, cu Lumina inconjuratoare, sau cu dorinţele interioare şi exterioare. Astfel, o persoana „isi sculpteaza” ea însaşi, forma sa, care este similara cu Creatorul.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 16/11/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →