Trebuie să analizăm ce fel de condiţii şi ce fel de reguli, şi ce tip de conexiune trebuie să fie între noi, astfel ca noi să simţim în general conexiunea mutuală ca pe un sistem spiritual. În acest sistem, fiecare se anulează pe sine şi se conectează cu ceilalţi prin încorporarea în dorinţele şi impresiile lor, în gândurile şi scopurile lor, ca şi cum ar fi ale sale.

Fiecare îşi schimbă şi îşi anulează dorinţa proprie, aceasta devenind lipsită de formă. „Personal, nu am nevoie de nimic. Vreau să primesc dorinţele tale şi să le umplu pentru tine.” Asta înseamnă că eu am „îmbrăcat” forma dăruirii ca pe un costum nou. Dorinţa mea devine materie primă, o masă fără formă. Ea are putere şi potenţial, dar acum tu eşti cel care mă ghidezi încotro vrei, către ceea ce este bine pentru tine.

Acesta este „slujitor al lui Dumnezeu”, un om care se dedică pe sine serviciului de dăruire. Asta ne permite să fim reciproc conectaţi unii cu alţii în reţeaua spirituală unde fiecare umple numai dorinţele celorlalţi.

Descopăr apoi că acestea nu sunt deloc dorinţe străine. Atunci încep să ies din mine şi să simt imediat că există doar o singură dorinţă generală, reciprocă şi colectivă.

Se dovedeşte că sistemul este armonios şi această dorinţă nu este tipică „piciorului” sau „braţului”, sau oricărei alte părţi mi-am imaginat eu, ci întregului. Descopăr că sistemul are o minte, o parte internă. O descopăr şi primesc instrucţiuni de la ea prin tot sistemul şi mă conectez la el printr-o conexiune inversă.

Aceasta este conexiunea cu Creatorul, dar ea vine după ce simt „trupul” general, armonia generală a dăruirii reciproce.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment →