Devenind un daruitor, devin ca si Zeir Anpin, care umple Malchut si primesc dublu de la cel superior, de la Bina: pentru mine si pentru ceilalti. Devin implinit, mai presus de dorintele celorlalti, care sunt dezvaluite; primesc necesitatile fiecaruia, o infinita dorinta spirituala. Acesta este vasul meu.

Insa, eu insumi sunt asemeni lui Zeir Anpin, doar un punct ce face legatura intre Bina si aceasta dorinta. Eu sunt fâşia dintre ele. Oricum, o vad doar ca pe un segment acum. Asta, fiindca cei de jos au dorinta si cel de sus are Luminile. Astfel, „fâşia” este intentia mea. Imi largesc punctul prin dorintele lor si prin Luminile Lui, „consumand” toate Luminile si dorintele.

Asta da nastere unui nou vas, care nu exista inainte. Tot ce aveam era un punct, o baza preliminara, un varf de ac pe care sa il folosesc ca sa intru in noua lume, vasul infinitului.

Singura, dorinta de primire nu este un vas si Lumina este doar Lumina. Cand descopar lumea Infinitului, care, se presupune, exista si inainte, sau ma intorc la a treia (de asemneea initiala) stare, dezvalui un nou vas, care este de 620 de ori mai mare decat primul. Asta, deoarece am obtinut si Luminile si dorintele, eu insumi. Acum, vasul meu este de 620 de ori mai mare. Sunt eu.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala, din 27.06.2011, „Matan Tora” (Daruirea Torei)

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →