Semințele Luminii se seamănă acum

Sărbătoarea de Pesach începe mâine. Trebuie să înțelegem ce reprezintă aceasta. Mai întâi, ”Pesach” este cea mai importantă stare. Ne amintim această ieșire din Egip în toate corecțiile care urmează. De ce? Pentru că reprezintă fundația de unde începe scara spirituală. În al doilea rând, Pesach este nașterea spirituală a ființei umane.

În al treilea rând, vorbim despre întuneric, în care construim faza de pregătire pentru corectarea noastră, pentru că nu avem nimic altceva să corectăm decât ce a fost dezvăluit în ”Egipt”. Acești ani de pregătire sunt folositori pe de o parte, pentru că ei au revelat dorințele corpute. Pe de alta, sunt grei, deoarece exilul este un lucru neplăcut.

Totuși, în realitate, totul depinde de cum acceptăm ceea ce se întâmplă, încercând din greu să înțelegem și să recunoaștem această stare, cât de mult suntem conștienți de necesitatea acesteia în grup și cât de mult simțim înflorirea în ea.

Similar, în Evul mediu, a existat o perioadă neagră în istorie, care a fost caracterizată de confuzie, brutalitate umană, cruzimea inchiziției, agresiunile religioase. Totuși, mergând mai adânc, vedem că a fost etapa de pregătire pentru Renaștere, pentru dezvoltarea științei și a altor realizări ulterioare.

Până la sfârșitul Evului Mediu, umanitatea a obținut vase mari, dorințe. Apoi, a avut loc o explozie culturală, iar Epoca Iluminării a început, timp în care am folosit ceea ce a fost pregătit înainte. Acum, ne apropiem de un rezultat logic – criza tututor dorințelor care s-au epuizat și nu mai este nimic de făcut în lumea noastră.

Dacă tragem o paralelă cu spiritualitatea, pregătirea curentă ne permite să atingem sfârșitul corecției și să folosim dorințele noastre în mod corect. De fapt, am revelat răul din noi în perioada exilului Egiptean. De aceea toate corecțiile ulterioare sunt numite „memorii” ale ieșirii din Egipt.

În acest caz, răul ne este revelat numai în relațiile dintre prieteni. Dacă percepem corect problemele care apar între noi, ne pregătim pentru ascensiune. Trebuie să cerem corectare de la aceste stări; totuși, în condițai în care vrem să ne unim, simțim nevoia pentru asta, vedem că nu putem și totuși continuăm să împingem. Cu cât mai puțin reușim, cu atât mai mult pune presiune.

Trebuie să revelăm dăruirea exact în această presiune reciprocă dintre noi. Chiar dacă în loc de asta noi din contra, descoperim primirea, răul, manifestat deasupra binelui, nu ne retragem, nu re relaxăm și nu disperăm.  Mergem până la capăt, până la starea despre care se spune în Tora: „iar copiii lui Israel au oftat din muncă” (Exod 2:23)

Nu va fi doar un oftat; vom simții cu adevărat că suntem neputincioși să facem ceva. Asta se întâmplă atunci când o persoană își ridică mâinile către Creator și se alătură rugăciuniii colective.

Astfel, ar trebui să respectăm perioada curentă. Nu putem ieși din ea până când nu pregătim dorința pentru corecția ulterioară. Este imposibil să primim revelație de Sus dacă nu împingem, forțând forța superioară să ne reveleze răul nostru.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 4/5/12, Scrierile Rabash

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: