Sfaramarea Kelim a trebuit sa se intample pentru a asigura ca dorinta de a primi si dorinta de a darui nu vor ramane separate si de neinteles una pentru cealalta, ci se vor amesteca si vor invata sa se inteleaga una pe cealalta. Sfaramarea singurei dorinte care a fost creata, sufletul, nu s-a intamplat din greseala; ea face parte dintr-un program care permite creatiei sa dobandeasca o constienta mai mare, fiind fortata sa realizeze cat de gresita este perceptia ei.

Pentru Cel Superior, asta nu e o „sfaramare”, ci o actiune sacra – o revelare, pentru cel inferior, a masurii in care este opus Creatorului. Ca urmare, ea este o actiune esentiala pentru atingerea perfectiunii si a corectarii. Noua doar ni se pare ca e vorba de o sfaramare, la fel cum ar privi un croitor pe un copil care crede ca el strica materialul, taindu-l cu foarfecile, cand, de fapt, croitorul face acest lucru pentru a crea un costum din materialul respectiv. Pentru cel inferior, asta pare coruptie, insa pentru Cel Superior, este corectare.

Imaginati-va ca, pentru a ma intelege pe mine, trebuie sa coborati la nivelul meu. Eu sunt un hot, un criminal si plin de diverse vicii, iar voi sunteti incapabili sa imi intelegeti tiparul de gandire. Ca urmare, voi trebuie sa coborati la mine si, cumva, sa va familiarizati cu viciile mele. Atunci, veti simti cum puteti sa va conectati cu mine, ca sa ma salvati din starea mea.

Nu exista alt mod de a face asta. Va trebui sa “va murdariti” si sa stabiliti cu mine o conexiune adevarata, coborand la starea mea inferioara. De aceea sta scris, “Eu, Creatorul, sunt situat cu tine in toate viciile tale”, si “Shechina este in exil”.

Numai din aceasta stare poate Creatorul sa inceapa sa ne inalte pe amandoi. Ca urmare, sfaramarea a fost necesara, iar starea noastra este starea cea mai buna cu putinta, din punctul de vedere al libertatii de alegere.

Odata ce ne inaltam la un nivel spiritual inalt si devenim mari oameni drepti, s-ar putea sa regretam ca nu suntem jos…

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →