Singura Lege

Baal HaSulam, O poruncă: Eu spun că prima şi singura porunca care garantează obţinerea aspiraţiei de a atinge intenţia altruistă, este de a nu munci pentru propria persoană, în afară de munca necesară pentru a-şi asigura necesităţile. În restul timpului, omul trebuie să muncească pentru public: să îi salveze pe cei oprimaţi şi orice creatură din lume care are nevoie de salvare şi beneficii.

În aceste cuvinte rigide dar precise, Baal HaSulam ne explică cum ar trebui să existe lumea. Am intrat deja pe acest drum: Lumea este interconectată în toate părţile sale şi experimentează o criză globală.

Cu aproape o sută de ani înainte, Baal HaSulam a scris că umanitatea va deveni o singură familie, în care fiecare om depinde de celailţi. Nu am văzut asta atunci, dar astăzi o vedem clar şi, după multe crize şi cu o mare întârziere, devenim conştienţi de situaţie. Ni se vor cere enorme eforturi pentru a corecta greşelile şi în special teribila forma a relaţiilor interumane, care nouă ne par naturale astăzi.

Până acum, citind aceste cuvinte ale lui Baal HaSulam, le-am perceput ca ceva fantastic şi ireal. De ce nu a dezvăluit jumătate,sau un sfert, ca să nu ne apară această imagine de coşmar de neacceptat pentru noi, ca să poată fi digerată adăugând ceva mirodenii? Totşi, o imagine foarte severă, opusă naturii noastre, se dezvăluie înaintea noastră şi ne pune condiţii stricte: Fie că vă place sau nu, aici va fi mormântul vostru sau viaţa voastră eternă. Una sau alta. Alegerea este a voastră.

În lumea noastră, trebuie să implementăm principiul iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi. Tot ceea ce ne-a fost încredinţat este să ne concetrăm la această acţiune: să obţinem dăruirea perfectă, completă, practică, care să curgă de la fiecare persoană către întreagă lume. Iar pentru propria persoană, omul trebie să primească doar atât cât are nevoie pentru existenţa sa. Conform cu nivel său, alege necesităţile iar restul îl dă celorlalţi.

În timpul nostru, l-am întrebat pe Rabash cum ne putem testa pentru a face acest calcul. Rabsh ne-a dat un sfat minunat: Dacă eşti bucuros să scapi de necesităţi, asta este. Dacă nu doreşti nimic pentru tine, nici apă nici mâncare sau adăpost, dacă vrei doar să dăruieşti, ca un înger, ca o forţă separată de corp şi eşti fericit cu asta, atunci ai ajuns la decizia corectă şi poţi primi necesităţile de la lume.

În acest caz nu vei întrece măsura şi vei primi numai lucrurile vitale, pentru că nu eşti bucuros că le primeşti. Din contra, ai vrea să scapi de ele, dar nu poţi pentru că ai nevoie de ele pentru a face actul de dăruire. Ai nevoie totuşi de hrană, apă, îmbrăcăminte, o casă şi alte lucruri de acest gen.

Este o condiţie foarte dificilă şi, desigur, oamenii vor imediat să o dea la o parte. Nu vedem viaţa în această existenţă: Mai bine murim. Cum pot să execut actul dăruirii către toţi şi să iau numai necesităţile? Unde este atunci viaţa? Cum ne putem satisface ego-ul? Totuşi, el nu dispare.

În realitate, nu eşti obligat să trăieşti ca un animal, păscând pe islaz şi fără nicio altă cerere. Din contra, trebuie să devii om, adică să dai drumul întregului tău ego în beneficiul celorlalţi, să îl pui în slujba celorlalţi.

Ce voi obţine în schimb? Cum pot acţiona în dăruire? Dorinţa mea egoistă este ca o maşină care merge numai pe combustibil. Pot face întreaga lume fericită, dar ce îmi iese mie din asta? Pentru o recompensă bună, pot da oamenilor tot ceea ce am. Dar care este plata?

Trebuie să înţelegem faptul că Cabala este o ştiinţă, fizica lumii spirituale şi nu lucrează cu fantezii. Ne-a fost pregătit combustibilul iar recompensa există şi ne arată că merită să lucrăm pentru dăruire şi pentru satisfacerea întregii lumi.

Recompensa noastră este revelarea Dăruitorului. Nu există nimic mai măreţ în lume şi asta este ceea ce vom primi. Asta înseamnă că trebuie să muncim de dragul obţinerii Lui.

Este cea mai mare recompensă: să fii în adeziune şi perfecţiune cu El, la nivelul Lui. Ca şi cum El ar elibera un loc pentru mine lângă El, iar eu mă uit la ceilalţi de la înălţimea nivelului meu: Ah, cât de mizerabili şi de jos sunt. Desigur, îi ajut, ce pot face?

Această atitudine se numeşte Lo Lishma şi este naturală la început. Cheia este să începi şi să nu devii leneş. Iar ca rezultat, devenim îmibaţi de o dăruire completă, pentru că aceasta este singura lege pe care trebuie să o executăm.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 7/29/2011, “O poruncă”

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: