Intrebare: Kabbalah spune ca oamenii nu ar trebui sa practice misticismul, ci ar trebui sa trateze tot ce are loc, dintr-un punct de vedere realist. Pe de alta parte, metoda Kabbalah este bazata pe „miracole” de Sus – lucruri care sunt irationale si de neinteles, dupa cum ai explicat. Cum se potrivesc aceste lucruri impreuna?

Raspunsul meu: Noi suntem situati intr-o parte a naturii – in partea materiala, care este separata de cealalta parte a naturii – partea spirituala. E nevoie de eforturi pentru a ne uni cu partea spirituala, dar daca le facem, atunci vom face o „descoperire” a unitatii care este acolo.

Asta seamana cu un miracol, pentru ca noi nu vedem conexiunea intre eforturile noastre si revelatia spirituala. Daca am sti ce este aceasta conexiune, am intelege clar cate eforturi trebuie sa depunem, pentru a obtine ceea ce vrem. Insa aceasta conexiune pare sa nu existe, pentru ca noi existam inlauntrul calitatii primirii, inlauntrul egoismului si nu simtim calitatea daruirii in aceasta stare.

Noi nu facem actiuni de daruire si nu avem un contact evident cu Lumea Spirituala. Cu toate astea, exista un sistem pe care il activam cu actiunile noastre egoiste, pe care le facem pentru a atinge lumea spirituala; acest sistem atrage asupra noastra Lumina care Reformeaza, Or Makif. Este un sistem de conexiune intre noi – egoism – si lumea spirituala – daruire – si este descris prin versetul, „Am trudit si am gasit”.

Suntem deconectati de spiritualitate si nu aspiram deloc la ea. Noi ne imaginam spiritualitatea sub forma unui profit sau a unei constatari, mai degraba decat ca pe calitatea daruirii. Insa chiar si genul acesta de stimulent este capabil sa atraga treptat asupra noastra Lumina care Reformeaza. Ca urmare, incepem sa avem o dorinta mai mare pentru calitatea spirituala a daruirii.

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →