Ştiinţa Cabala descrie stadiile dezvoltării prin care trebuie să trecem pentru a ne apropia mai mult unul de altul pentru a revela Forţa Superioară. Conform aspiraţiilor noastre către unitate, a nulificării egoului nostru, a ascederii asupra lui şi a unirii, atingem primul nivel şi simţim această forţă la nivelul lui Nefesh (nivelul mineral). Începem să simţim că există ceva între noi, dar totuşi nu îl putem percepe exact. Există anumite senzaţii, dar ele nu sunt palpabile sau determinabile încă.

Mai târziu, printr-o dorinţă mai puternică unul către altul, atingem o conexiune mai puternică şi începem să simţim cum să ne „penetrăm” unul pe altul, simţim conexiunea mai mult. De aici, răsare o sensibilitate puternică, abilitatea de a simţii. Şi nu doar de a simţii, dar şi de a înţelege cum o facem. Apare senzaţia de la nivelul Ruach, nivelul mişcării. Conform mişcării noastre unul către altul, putem veni în contact cu aceste forţe cu diferite puteri, mai mari sau mai mici, conform nuanţelor pe care le întâmpinăm. Mişcările noastre şi înţelegerea acestei forţe superioare se petrec într-un fel de dialog: în eforturile noastre şi în răspunsul ei, reacţia forţei superioare.

Avansăm mai mult în stabilirea a unei şi mai mari armonii într noi şi începem să simţim exact cum să ne conectăm şi cum să dăm şi să primim de la altul. Apoi atingem senzaţia forţei superioare şi comunicăm cu ea fie în dăruire fie în primire de la ea. Acest nivel este numit Neşama, nivelul Bina, un nivel extrem de înalt.

Apoi mergem la o şi mai adâncă penetrare a interacţiunilor dintre noi: metoda prin care lucrăm cu ei primind de la altul sau dăruind altora prin propriul sine. Dăruind altora prin noi înşine, atingem nivelul Lumina Hochma sau Haya.

Şi în final, atingem starea în care îi simţim pe toţi ca un singur întreg. Nu mai există diferenţa, comunicare, tranziţii, totul se contopeşte într-o singură picătură de apă şi toate separăriile dispar. Atingem nivelul Yechida (de la cuvântul „unitate”) – unitatea completă dintre noi şi forţa superioară.

Aceste cinci nivele sunt obţinute numai în măsura conexiunii dintre noi; atunci când egosimul nostru personal, protecţionismull şi tot ceea ce este personal este îndepărtat, omul ascede şi trăieşte numai în comun.

Pentru a ne dezvolta această abilitate, un asemenea instrument de percepţie, ne adunăm într-un grup în timpul congreselor, în toate acţiunile noastre şi, gradual, o dezvoltăm în noi înşine.

Timpul acesta este special pentru ne forţează şi ne îndreaptă către asta şi nu numai pe noi dar întreaga umanitate se îndreaptă către stadiile iniţiale, atunci când o persoană încă nu înţelege ce înseamnă să „dezvolte sentimente, să se unească şi conecteze cu alţii.”

Sunt necesari mulţi paşi înainte ca o pesoană să descopere asta: „De ce toate astea? Am asta?” Acţionează în mod automat căutând la alţii. Şi doar mai târziu, ceva începe gradul să se mişte înăuntru, ca şi cum s-ar furişa din interior. Începe să simtă altceva, ceva nou şi absolut necunoscut apare acolo, ca o intrare într-o zonă absolut nouă, care a fost complet ascunsă înainte.

Iar lumea ne ajută cu asta astăzi, rămânând într-o stare absolută de neînţelegere şi confuzie. Toţi oamenii din lume, de la mic la mare, sărac şi bogat, puternic şi slab, nimeni nu ştie unde se află. Toată lumea caută, dar nu ştie unde. Ei acţionează mecanic, încercând să trăiască viaţa aşa cum au fost obişnuiti, dar nu mai este aşa.

Din Congresul de la Vilniua 3/23/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →