Baal HaSulam, Scrisoarea Nr.13:…Si aceasta a ajuns sa va influenteze datorita neglijentei fata de cererea mea de a exercita iubirea fata de prieteni, pentru ca v-am explicat in orice mod posibil ca acest remediu este suficient pentru a compensa orice deficienta a voastra. Si daca nu va puteti ridica la ceruri, v-am dat caile de pe Pamant, de ce nu ati facut deloc aceasta munca?”

Noi suntem aceia care conturam imaginea acestei lumi in proprietatile noastre. De fapt noi distingem doua tipuri de impact pe care dorinta noastra de a primi le simte:

• bine si confortabil
• rau si periculos

„Materia din care suntem alcatuiti este dorinta de a primi ce este divizata in cinci (5) niveluri: de la zeo la patru. Pe toate aceste niveluri, noi avem o multitudine de calitati care in general pot fi reduse la cum sa primim  placere.

Perceptia realitatii noastre ne ingaduie sa diferentiem varfurile Luminii Infinitatii care ne pot aduce ori placere ori ne pot face rau. Tot ceea ce facem este ca le infatisam in perceptia noastra; intreaga imagine a realitatii noastre este tesuta din ele.

Aceasta imagine este foarte mica si limitata; Cabalistii ne-au spus asta de mii de ani. In ultimul timp, de asemenea, cercetatorii au constat ca putem percepe doar o fractiune din realitate.

Este vreo cale de a observa realitatea autentica alta decat cea in care ne-am nascut, trait si murim, in care ne simtim nesemnificativi, nefericiti si incompleti?

Cabalistii spun ca este posibil sa percepem adevarata realitate si sa simtim Lumina Infinitatii in care locuim in mod constant numai cu o conditie: daca reusim sa amplificam instrumentele noastre de perceptie.

De aceea stiinta pe care o studiem se numeste „intelepciunea primirii”. Cu ajutorul acestei metodologii, noi reusim sa ne extindem simturile in afara celor cinci simturi- vaz, auz, gust, miros si tactil- ne ridicam o treapta mai sus catre obtinerea celor cinci simturi aditionale.

Pentru a face asta, noi trebuie sa schimbam dorinta de a primi nu numai de a percepe ce este important pentru noi in sensul pozitiv sau negativ, ci mai degraba sa percepem lucruri care sunt in afara dorintelor noastre si totusi sa le privim in mod pozitiv sau negativ. Cum facem asta?

Trebuie sa fiu altcineva, sa fiu cineva care este exterior mie, sa ma ridic deasupra propriilor mele senzatii, atat pozitive cat si negative, la perceptia a ceea ce este bine sau rau pentru celalalt. Daca reusesc sa prind senzatiile altuia, cel putin perceptia unei persoane, atunci ies din mine si incep sa identific lumea asa cum este in realitate, initial intr-o masura mai mica. Apoi, persoana poate continua sa munceasca sa isi extinda filtrele din afara sa, iar si iar, pana incepe sa simta realitatea in mod independent de sine. Aceasta este numita perceptia de dincolo de ratiune, deasupra dorintei de a primi.”

Noi am fost in proces de dezvoltare a acestei calitati destul de mult timp pana acum. Materia din care este construita dorinta a trecut de la nivelul neanimat la cel vegetal, apoi la animat, si a fost dezvoltarea primirii dorintelor de auto-perceptie. Dorinta de a primi continua sa isi largeasca abilitatea de a simti diferitele impacturi exterioare din interior pana cand epuizeaza aceasta optiune la maxim. Nu exista spatiu pentru alte cresteri in aceasta directie; deci, dorinta de a primi isi recunoaste acum limitele.

Iata prin ce trece astazi generatia de astazi: ne lipseste interesul in viata, indiferenta fata de viitoarea crestere si ceea ce facem in aceasta lume. Nu ne putem controla pe noi si nici lumea din jur ca inainte. Dorinta noastra egoista s-a epuizat pe sine; am completat aceasta faza a evolutiei.

In viitor, dorinta noastra de a primi ne va impinge catre nivelul urmator de dezvoltare. Se spune ca, prin crearea suferintei si a situatiilor neplacute, Faraonul ii forteaza pe fiii lui Israel sa iasa din Egipt. Ca si ei noi simtim ca nu mai avem speranta in aceasta viata. Egoismul care ne guverneaza, demonstreaza ca este incapabil sa ne mai implineasca. Incercam sa cautam motive pentru a trai, sa gasim placeri aditionale si de trai; insa, toate acestea duc la caderi si mai mari; cu cat incercam sa traim mai bine, cu atat se inrautatesc vietile noastre.

Chiar si cei care au totul nu simt nici o bucurie sau fericire. In plus, viata noastra materiala devine in mod constant mai dificila.  Cu siguranta continuam sa scadem.

Este exact ce se presupune ca trebuie sa se intample. In acelasi timp, fiii lui Israel au fugit din Egipt pentru ca au trecut prin o situatie asemanatoare. Ei ar fi vrut sa stea acolo, dar au fost loviti de mari lovituri si suferinte care nu le-au lasat nici o sansa decat sa fuga.

Atunci cand un Cabalist isi incepe propria corectie, el actioneaza ca si cum nazuieste sa intre intr-o lume spirituala plina de lumina, intr-un viitor luminos care ii va deschide toate orizonturile. Insa, pe aceasta cale, descopera o imagine total opusa- viata dura si sarcini intense il apasa imens. Aceasta presiune este cauzata de faptul ca nu se inainteaza in modul uzual egoist. In schimb, prin disperare si circumstante nefericite, trebuie sa treaca prin toate stadiile nasterii spirituale, adica sa iasa din Egipt, sa se ridice deasupra egoismului sau, sa iasa din sine, si sa simta ca este in afara corpului sau; adica, traieste prin a simti dorintele altora.

In aceasta lume, procesul nasterii este de asemenea acompaniat de durerile muncii (Tzirim in Ebraica), cu alte cuvinte prin (Tzarot) probleme, suferinta si presiune. Si in particular, aceste sentimente sunt date acelora care studiaza intelepciunea Cabalei pentru a-i ajuta sa avanseze impingandu-i sa inainteze in acelsi mod cum uterul mamei il obliga pe fat sa se nasca.

Insa, intelepciunea Cabalei nu ne vorbeste doar despre nasterea unei perceptii si dobandirea tranzitiei de la absorbtie la eliberare, de la primire la daruire. Nu este un studiu teoretic al procesului; nu este vorba despre filozofie. Cabala ne ajuta sa realizam asta prin procesul nasterii spirituale.

In fond, asemeni unui fat care se afla in pantecul mamei sale, noi trebuie sa ne simtim inghesuiti, in intuneric, constransi, sufocati si de nevoia de a asista acest proces noi insine. Este o situatie foarte neplacuta. De aceea ni se da intelepciunea Cabalei de a incepe sa realizam si sa intelegem procesul pentru a-l face mai usor si mai rapid.

Multumita Cabalei, noi stim la ce sa ne asteptam; trebuie sa realizam ca trebuie sa iesim din senzatiile noastre interne in lumea exterioara pentru a evita sa vedem realitatea doar prin limitarile celor cinci simturi; noi ar trebui sa vedem lumea care se afla in fara noastra, in afara pantecului. Trebuie sa ajungem la aceasta stare cumva. Cum?

Noi avem nevoie aici de un „obstetrician”; trebuie sa ne nastem nu ca rezultat al contractiilor nasterii dureroase care ne imping din spate, ci mai degraba fortei exterioare care ne impinge sa inaintam. In acest caz, procesul nasterii poate fi relativ usor, cu ‚ape”, cu proprietatea Milei.

De aceea, noi avem nevoie de ajutor exterior care trebuie sa fie furnizat de grup, care actioneaza forta exterioara. Se spune: „Omul trebuie sa isi ajute vecinul.” Grupul ne poate scoate din acest intuneric catre lumina; ne va ajuta sa ne ridicam perceptia realitatii la nivelul urmator astfel incat aceasta sa nu mai fie limitata la cele cinci simturi; ci dimpotriva, noi incepem sa vedem totul din jur in Lumina Reflectata fara a absorbi nimic in interiorul nostru, ci mai degraba externalizand.

Deci, termenii „daruire”, „iubire” si „mila”, toti vorbesc de fapt despre perceptia realitatii intr-un mod total nou, de o calitate noua, schimband dorintele persoanei cu cele ale prietenului sau. Daca persoana reuseste sa transfere prima ingrijorare pentru sine la grupul sau de prieteni, este ca si cum este scos din pantece, din aceasta lume, si merge dincolo de tarmul material in lumea externalitatii. In acest caz, eforturile noastre declanseaza raspunsul fortei superioare, care ne ajuta sa trecem prin acestea si sa ne nastem.

Acesta este primul pas prin care trebuie sa trecem; este foarte dificil. In mod similar, in lumea noastra, in ciuda tuturor eforturilor de a facilita procesul nasterii, de a-l face usor si sigur, el apare a fi un miracol similar cu cel al „iesirii din Egipt”. In acest stadiu de dezvoltare este ceva nou si extraordinar, si chiar mai mult cand este vorba despre nasterea spirituala.

Din Congresul de la Miami 23/06/2012, Lectia 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment →