Totul depinde de atitudine

Creatorul începe să ne trezească prin iluminarea Lui şi schimbă în ultima etapă de dezvoltare în care suntem cel mai îndepărtaţi de El. Noi suntem doar „materialul” dorinţei care este posibil să se trezească şi să se activeze.

Suntem incapabili, prin noi înşine, de a iniţia o acţiune unică, dorinţa noastră nu poate decât să reacţioneze şi nu are cel mai mic potenţial de a face în mod independent. Nu are puterea creatoare a Creatorului, forţa de creaţie, nu are Lumina, nici sursa de energie. Nu este capabil decât de două lucruri:

–         Fie să primească, simplu, satisfacţia fără liber arbitru

–         Fie să primească prin intermediul unei atitudini speciale faţă de gazdă, Lumina, pentru a forma un răspuns calitativ diferit.

În consecinţă, suntem mereu sub controlul Creatorului: El ne trimite Lumina şi asta depinde de noi, cum să acceptăm atitudinea Lui. Fie acceptăm că ea se aplică numai „materialului” dorinţei noastre: cu alte cuvinte, ne bucurăm de un grad mai mare sau mai mic, în plus faţă de asta, noi îi răspundem Lui, mai sus de acest lucru sau acest nivel al plăcerii.

Dacă în răspuns, eu încep să calculez atitudinea mea faţă de Creator şi asta devine mai important pentru mine decât plăcerile primite de „materialul” dorinţei, atunci eu lucrez în credinţa deasupra raţiunii. Cu alte cuvinte, primind sentimentul fiinţei mele, fac calcule în fiecare secundă a vieţii mele. Iau în considerare numai atitudinea mea, realitatea mea „fizică”, sau, în funcţie de această realitate, eu răspund Creatorului cu dăruire?

Pot să-I răspund Lui cu dăruire, folosind ceea ce resimt în viaţa mea, acum?

Astfel, încep drumul meu de-a lungul etapelor de apropiere de Creator. Şi calculul meu pe această cale este următorul: În ce măsură, deasupra dorinţelor în creştere, a senzaţiilor interschimbabile, bune sau rele, pot să construiesc o relaţie de reciprocitate cu Creatorul? De fapt, plec de la ipoteza că numai binele absolut ne vine de la Creator. Nu poate cauza niciun rău şi, dacă creatura se simte rău, atunci, în final, singurul motiv este că ea nu poate să construiască în interiorul ei, atitudinea corectă vis-a-vis de ceea ce primeşte.

De exemplu, ştim din experienţa de viaţă, câţi oameni sunt pregătiţi să plătească un chirurg care efectuează o operaţie vitală asupra lor, inclusiv injecţii, perfuzii, transfuzii de sânge, o perioadă dificilă de reabilitare, şi alte senzaţii dureroase. Acestea se datorează faptului că scopul este important, atât de important că persoana nu simte nicio durere, deoarece ea este total concentrată pe scop şi vrea să scape de boală.

Chirurgul, pentru ea, nu este un duşman, ci un binefăcător care merită a fi plătit.

Deci, totul depinde de atitudine. Atitudinea mea faţă de Creator este în plină transformare: După ce am schimbat intenţia în dăruire, simt de la El numai bine în loc de rău şi mă simt fericit. Spre deosebire de exemplul chirurgului, nicio urmă nu este lăsată în percepţia mea de unele intervenţii chirurgicale dureroare asupra „corpului” meu al dorinţei. Dimpotrivă, „corpul” meu este de părere că apreciază. Dar, din nou, acest lucru nu este posibil decât dacă obţin intenţia de dăruire. Totul depinde de evoluţia intenţiei.

Cum pot schimba? Aici este munca celui de-al patrulea grad de dezvoltare umană. Trebuie, constant, să cer că orice, bun sau rău, afectează sentimentul în dorinţă, Creatorul mă ajută să corectez atitudinea mea faţă de ceea ce primesc de la El. Vreau să simt cum este El, conform dăruirii Sale asupra mea, Binele absolut care face bine, dar nu pentru că El îmi aduce Bine, ci pentru că nu vreau să mă gândesc rău la El, să-L tratez rău. Dacă simt că Creatorul îmi provoacă rău, atunci sigur El nu este bun pentru mine. Este reacţia naturală a nivelului meu inferior. Acest lucru este evident pentru ei. Dorinţa egoistă nu poate avea alte răspunsuri de la sursa răului. De aceea, nu vreau să construiesc o relaţie directă cu Creatorul bazată pe sentimentele propriei mele dorinţe.

Astfel, există un joc: Trebuie să fim pregătiţi a simţi sentimente mai rele în dorinţa noastră, sub diverse forme, din ce în ce mai complexe, sofisticate şi, în acelaşi timp, mai calitative. Cu alte cuvinte, mă simt rău, din ce în ce mai orientat spre Creator. Mai mult, în ciuda sentimentelor mele rele, încerc să văd sursa Binelui în El (nu pentru a-L blama în interior şi nu în scopul de a evita răul), iar cu cat va fi mai importantă atitudinea mea faţă de El, voi progresa mai mult.

Iniţial, în primii ani, o persoană face faţă multor confuzii. Nu contează, miezul problemei este atitudinea mea faţă de Creator, care ar trebui să fie legată de ceea ce simte dorinţa mea. Nu este masochism: schimbând, cu adevărat, atitudinea mea faţă de El, nu mai simt senzaţiile rele. Totul în mine spune că este plăcere, inclusiv nivelurile vegetal şi animal, care sunt ataşate la a patra etapă, la intenţie.

Cu toate acestea, este necesară multă muncă pentru a stabili conexiunea cu Creatorul, astfel încât El schimbă răspunsul meu din negativ, în pozitiv. Acesta este scopul: a stabili contactul cu El. De aceea, noi avem două „sisteme de alertă”: unul este bazat pe sentimentele dorinţei primelor trei niveluri şi altul, pe răspunsul meu la al patrulea nivel. Împreună, aceste sisteme pivot formează conexiunea între om şi Creator.

De exemplu, eu văd pe cei din jurul meu într-un singur sistem şi reacţionez la ei în celălalt. Nu există „feedback”, adică un răspuns conştient la Creator, la nivelurile mineral, vegetal şi animal, reacţiile sunt doar instinctive. Aceasta permite să acţioneze ca necesar şi nimic mai mult.

Pe de altă parte, în a patra etapă, trebuie să participăm la răspunsuri, oferindu-le lor o anumită formă, utilizând ecranul şi Lumina Reflectată. Acest răspuns la Creator este fiinţa umană, Adam.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 06.08.2013, Shamati # 8, „Care este diferenţa dintre o umbră de Kedusha şi o umbră de Sitra Akhra”

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed