Trăind de dragul momentului

Lumea, aşa cum este ea astăzi, se scufundă repede. Distrugem natura, extrăgând resursele ei şi ruinăm societatea umană, în toate sferele ei de viaţă. Şi, mai rău, nu ne putem opri. Indiferent de ce se întâmplă, noi tot încercăm să ne mişcăm înainte, în aceeaşi direcţie egoistă.

Dacă nu ai punctul din inimă, dacă nu poţi atrage Lumina Superioară, nu ai şansa să te compari pe tine însuţi cu ea, pentru a descoperi ce e rău în tine. Funcţionezi ca o maşină, cu o singură baterie conectată la ea. La fel ca şi un iepuraş mecanic ce continuă să ţopăie, uitând complet că la fiecare săritură urmează o căzătură. Daca nu există acolo nicio forţă care să-mi arate acest rău, eu nu devin conştient de el. „E OK, nu s-a întâmplat azi, dar poate o să se întâmple mâine”.

Aceasta este o problemă de „schimbare a lumii” după cum scria Baal HaSulam. Noi vorbim despre un concept ce derivă din ideea că plăcerea şi Lumina niciodată nu rămân în dorinţa noastră egoistă. Ne luptăm constant pentru ele, facem eforturi, dar nimic nu ajută. Şi nici nu va ajuta atâta timp cât noi suntem opuşi Luminii şi nu simţim nimic din ea.

Abia atinsă dorinţa şi plăcerea dispare imediat, iar eu trebuie să încep să alerg din nou după ea, pentru un scurt moment de contact între Lumină şi dorinţă. Trăiesc numai pentru acest moment. Dacă am putea să vedem acest proces din afară: dorinţă, o picătură de plăcere, dorinţă, o picătură de plăcere. În scopul de a o câştiga, eu ţin „butonul apăsat” tot timpul, ca un animal în timpul unui experiment, fără liberă alegere. Despre asta este vorba în toată viaţa noastră din care nu am învăţat nimic pe parcursul a mii de ani de evoluţie.

De aceea, „schimbarea lumii” este o noţiune filosofică foarte adâncă. Este corectă, egoistă şi singura formă de dezvoltare. Este o proprietate implantată în natura noastră şi nu avem unde să ne ascundem de ea. Doar dacă se trezeşte în om punctul din inimă şi el, sau ea, încep să se dezvolte corect, conduşi de noua lor dorinţă, ei pot să obţină o forţă care se opune mecanismului dorinţei şi plăcerii, forţa Luminii. Această Lumină face omul să se simtă că îi lipseşte un al treilea element, o nouă intenţie, un calcul, un ecran.

Centrul acestei căutări este faptul că este împotriva „schimbării lumii” din interiorul omului. Rezultă că este cineva în afara ta şi acest cineva crează întâi defectul şi apoi îl corectează.

Acesta este procesul pe care trebuie să-l suferim. Şi noi mai avem încă de văzut efectele dezvoltării asupra omului. După cum descrie Baal HaSulam, fiecare aşteaptă de la ceilalţi să admită că grşesc şi să recunoască faptul că el a avut dreptate. Umanitatea va merge pe această cale: fiecare parte se va lupta până la sfârşit. Şi asta sigur ne va conduce la mai rău şi la autodistrugere.

Dacă nu ne vom opune acestui proces prin diseminarea Cabalei, luptele nu se vor opri. Singura întrebare este următoarea: ne vor auzi înainte de distrugerea în masă, sau după, când numai o mică parte din omenire va mai rămâne?

Corecţia prin metoda Cabalei încă va exista, dar va veni după catastrofe, dispariţia a milioane, iar pentru ceilalţi, care vor auzi de metodă, o vor aplica grăbiţi de dureri oribile şi de condiţii extreme de supravieţuire. Sau, vom fi în stare să explicăm această metodă lumii, înainte să ajungă la extreme?

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/2011 „Pacea în lume”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: