Traind pentru a scăpa de întrebarea despre scop

Suntem într-o realitate in care ne-am dezvoltat pe parcursul a mii de ani. La început am fost sălbatici, nestiind pentru ce, cum şi de ce traim – adevarate animale. Apoi am început sa avem relaţii umane unul cu altul, am format o societate şi am început sa dezvoltam tehnologia.

Şi astfel, treptat, prin toate aceste evenimente, am descoperit un proces care a fost orientat spre scop de la debut. Noi valenţe ale dorinţei au fost întotdeauna descoperite în umanitate, în mod continuu împingandu-ne într-o nouă turnură în dezvoltarea noastră, în scopul de a ne împlini. Cu toate acestea, odată ce am realizat o anumită stare, un anumit nivel de dezvoltare, am început să ne confruntăm cu dorinte care nu au putut fi realizate în lumea noastră.

Omul dintr-o data contempla lucruri pe care nu le poti găsi aici. Mancare, sex, familie, bani, onoare şi cunoastere, în diferite variante şi combinaţii – aceasta este întreaga selecţie. S-ar părea: Ce altceva poate fi acolo? Şi totuşi, intr-o zi insorita, omul incepe sa aiba noi intrebari: cu privire la rădăcina sa şi motivul existenţei. Dintr-o dată el observă că fiecare obiect are un motiv, un proces, şi un rezultat – un început, o dezvoltare şi un sfârşit. Aparent, eu nu sunt o excepţie?

Această întrebare nu mai aparţine nivelului animal, ci umanului din noi. Până când nu a apărut, creaturile având o formă de om, nu au intrebat despre viata, sau dacă au întrebat despre asta, au fost apoi împlinite prin diferite metode de auto-liniştire. Dar vorbim despre o persoană care doreşte să ştie, „Pentru ce sunt eu? De ce sunt eu aici? De unde am venit şi unde mă duc ? ” Deci cum poate el primi răspunsuri la întrebările lui?

În primul rând, aceasta trebuie să descopere actuala întrebare, deoarece nu este simplu. Orice persoană poate intreba, dar intreaga problema aici este profunzimea intrebarii, direcţia sa. La urma urmei, o întrebare este un vas, un Kli.

În cele din urmă o persoană devine complet confuza. În plus, prin natura noastră noi aspirăm la auto-multumire, pe care o realizam prin intermediul a tot felul de acţiuni, obisnuinte şi obiceiuri. Eu fac ceva şi mă simt bine. Aşa că haideţi să stabilim obisnuințe care ne vor ajuta să primim o compensaţie psihologică şi împlinire. Acesta este modul în care ne linistim, nedorind să dezvăluim întrebarea noastră în intrega sa profunzime şi s-o folosim pentru a ne dezvolta, pentru a ajunge până la adevăr. Noua nu ne pasă de adevăr, ci de confort.

Privind diferit, eu nu sunt fericit de apariţia acestui nou vas sau a dorintei noi din mine, care mă scoate afara pentru a căuta ceva, mă obligă să fac o analiză şi imi evocă suferinţa interioară. În mod ideal, eu ar trebui să ma pot bucura de asta – pentru că aşa ma dezvolt, şi dezvoltarea este mai importanta decât senzaţiile tranzitorii. Cu toate acestea, de ce am nevoie de acest lucru, dacă reuşesc să mă împlinesc şi sa-mi potolesc ardoarea mea fără asta, la fel de bine? Ceea ce am este suficient pentru mine.

Şi imediat după aceasta, voi fi învins oboseală şi contrariat de dificultăţile vieţii. Vârsta inaintata se instaleaza şi pe o persoană se multumeste cu un lucru mic in loc de unul maret.

Astfel, problema noastră, şi un mare obstacol pentru noi, se află în creşterea de la nivelul obisnuit de dezvoltare la nivelul spiritual – nivelul uman.
Din partea a 5-a a Lecţiei zilnice de Cabala 7/6/11, Matan Tora

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: