La ce fel de coborâre ar trebui să ne așteptăm după convenția majoră pe care am avut-o în Europa? Coborârea poate fi foarte ușoară și calmă, deoarece suntem deja obișnuiți cu ele și nu vă faceți griji pentru ceața și confuzia din cap. Creatorul nu ne dă coborâri care ne doboară, ci coborârea devine mai calitativă, mai „profesionistă”. Este ca la un artist profesionist când face evaluarea unei picturi, el poate ține cont de cele mai mici detalii și linii, iar o persoană obișnuită vede doar o simplă schiță. Aceasta este esența profesionalismului și, la fel, este și cu noi în raport cu coborârile.

Deși uneori vom primi coborâșuri uriașe care ne uimesc și ne paralizează, lipsindu-ne de vedere și auz, de cele mai multe ori, acum nu vor mai exista coborâri atât de dure ca înainte. În schimb, vor fi subtile și în ele va trebui să observăm că nu mai avem fosta tânjire și adeziune cu Creatorul și atitudinea sensibilă față de prietenii din grupul de zece. Toate simțurile sunt ușor amețite.

Astfel, ni se oferă posibilitatea de a ne mări sensibilitatea. Este ca și cum receptivitatea ar fi fost transferată într-o nouă gamă și trebuie să ne acordăm la ea. O persoană obișnuită nici nu va observa ceva neobișnuit aici, dar un specialist va distinge multe schimbări.

Trebuie să fim foarte atenți, deoarece este posibil ca starea actuală să pară normală față de coborârea și întărirea inimii din trecut, ca și cum nu există coborâre și greutate. Dar sunt legat de cei din grupul de zece? Nu o simt – asta înseamnă coborâre. Mă gândesc la aderarea la Creator sau nu mă gândesc la nimic? O astfel de ceață în mintea mea înseamnă coborâre. Sensibilitatea mea a fost schimbată într-o nouă gamă, crescută de zece ori. Acum trebuie să recunosc ascensiuni și coborâri mari prin discernăminte foarte subtile.

Nu mai este o scădere a stării de spirit sau o amețeală completă ca înainte. Parcă am o dispoziție normală și am capacitatea de a gândi, spre deosebire de înainte, când am văzut totul pictat negru și nu mi-am putut strânge gândurile. Însă acum, în această nouă minte și dorință, trebuie să decid că nu sunt alipit la Creator; adică trebuie să măresc pragul de sensibilitate a minții și a trăirii în mine, pentru a lucra cu discernăminte mai subtile. Acest lucru trebuie făcut cu forță, prin rugăciune și prin cerere.

Atunci mă voi ridica într-adevăr la un nou nivel. Până la urmă, vreau să țin cont de detalii pe care nu le-am mai observat până acum, când credeam că totul este în ordine. Dar, nu era vorba că nu am nici alipire cu Creatorul, nici gânduri la El și la grupul de zece, nicio claritate adecvată a trăirii. Simțurile mele erau plictisite și eu mă simțeam în regulă în privința asta, iar lucrul rău în această stare este neaderarea mea la Creator prin sentimente și gânduri.

Asta este ceea ce trebuie să cer și să întreb, atunci voi începe să disting întunericul și coborârea prin discernăminte mai subtile. Creatorul va spune: „Luați-o, nu vă faceți griji, totul este în ordine!” Dar nu sunt de acord să o iau și să plec; cer de la El să fiu mai aproape de El; prin urmare, simt întuneric mult mai mare decât înainte.

Întărirea inimii nu înseamnă că simt greutăți, întuneric și lipsă totală de înțelegere în minte și inimă. Poate fi exprimată în cele mai imperceptibile lucruri, pur și simplu nu primesc dorința de Sus și trebuie să-mi ascut mintea și sentimentele și să găsesc punctul de legătură cu Creatorul. Faptul că nu mi se oferă o astfel de legătură și trebuie să o cer, să o cer și să o câștig cu forța, este considerat deja întărirea/împietrirea inimii.

Anterior, mă aflam într-un astfel de întuneric în care nu puteam să mă dau jos din pat sau nu auzeam ce mi se spunea și nu înțelegeam cuvintele. Astăzi, nu am asta, am înțeles despre ce este vorba și pot să simt. Cu toate acestea, nu am o dorință puternică de adeziune cu Creatorul, aspirația anterioară, iar acest lucru este întuneric pentru mine. Sentimentele și mintea funcționează, dar dorința, tânjirea, au dispărut și acesta este întunericul.

Încep să definesc conceptul de întuneric prin parametri mai înalți. Măsor întunericul nu prin cât nu am primit de la Creator, ci în ce măsură nu tânjesc după El. Îmi pasă doar de asta și nu de cât de mult primesc de la El. Acest lucru nu este important pentru mine, pentru că nu vreau să primesc, vreau să dăruiesc, să tânjesc. Aceasta înseamnă un nou prag de sensibilitate în munca pentru Creator, în atitudinea față de El.

Îmi doresc ca mintea și inima mea să funcționeze numai de dragul de a aduce mulțumire Creatorului. Nu-mi pasă ce am în Kelim-urile mele (vase), ci doar despre ceea ce pot să-i ofer Lui de la ele.

Anterior, am considerat că pierderea dorinței sau a înțelegerii este o împietrire a inimii. Acum nu este acolo, totul pare să fie în ordine. Deci, am sau nu întărirea inimii? Se spune că în fiecare moment există o coborâre dacă suntem capabili să o vedem, pentru că, Kelim noi sunt dezvăluite constant. Acum mă pot simți bine, dar am tânjire la Creator, dorința de a-I dărui prin intermediul grupului, de a-L iubi? Dacă nu, atunci se numește împietrirea inimii.

Acesta este un nou tip de întărire a inimii, care nu a existat anterior. Nici măcar nu am fost atent la astfel de lucruri mici, dar acum sunt obligat să fac doar asta. Adică, ascensiunile și coborâșurile sunt acum evaluate în raport cu dorința, dorința și dăruirea Creatorului. În ceea ce privește acest lucru, acum trebuie să mă examinez dacă sunt în ascensiune sau coborâre, nu prin ceea ce simt în Kelim-urile mele, ci prin sentimentele mele față de Creator.

Descopăr brusc că nu am niciuna dintre dorințele și motivațiile anterioare, când am fost împins de faptul că aveam o lipsă de împlinire, iar acum, motivația mea ar trebui să fie că-mi lipsește Creatorul. Cum pot găsi în interiorul meu astfel de dorințe și nevoi să ajung la El, să doresc să-I dăruiesc și să-L iubesc într-un moment în care nu simt nevoie de asta? Soluția este să mă conectez cu grupul de zece și, prin el, să ridic o rugăciune către Creator.

Creatorul obișnuia să trezească întunericul și acum trebuie să trezesc eu întunericul. Este mult mai greu. Eu însumi trebuie să am grijă de Kli, de dorința mea pentru Creator. Obișnuiam să mă adresez Lui pentru că mă simțeam rău, iar acum, că nu mă simt deloc rău, cum mă voi adresa Lui? Aici este locul dorinței, al rugăciunii și al acțiunii. Aceasta este o situație mai complicată, un grad calitativ nou. (Minutul 25:00)

 Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala Daily Kabbalah Lesson 11/12/19, – „Împietrirea inimii – Invitație la urcare”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →