Baal HaSulam, Matan Tora (Dăruirea Torei) paragraf 5: Noi trebuie întâi să înţelegem de ce a fost dată Tora anume neamului lui Israel şi nu egal tuturor oamenilor. A interzis Dumnezeu, e implicat aici naţionalismul? Desigur, numai un om păcătos poate gândi aşa. În fapt, înţelepţii noştri au examinat această întrebare şi acesta este înţelesul după cuvintele lor „Avoda zara (Muncă Străină) 2”: „Dumnezeu a dat-o fiecărui neam şi limbă şi ei nu au acceptat-o”.

Dar ceea ce au găsit ei uluitor este, de ce atunci noi am fost numiţi „poporul ales”, după cum este scris: „Domnul Dumnezeul tău te-a ales” (Deuteronom 7:6), fiindcă nu au fost alte naţii care au vrut-o? Mai mult, este o întrebare fundamentală în această problemă: poate fi faptul că  Creatorul a venit cu legea Lui, în mâinle Lui, ca să negocieze cu acele popoare sălbatice? Un astfel de lucru nu a fost niciodată auzit şi este complet inacceptabil.

Lumina Superioară a adus babilonienilor sentimentul de destrămare, sentimentul de distrugere, de criză, când totul s-a prăbuşit în faţa ochilor lor. Oamenii au simţit ură şi incapacitatea de a se susţine pe ei înşişi.

Şi ce au făcut? Acelaşi lucru pe care îl facem şi noi când o familie nu mai poate trăi împreună, părinţii se separă şi divorţează.

De fapt, a fost o soluţie foarte deşteaptă, şi ei au făcut treaba corectă: „De ce să ne torturăm unul pe celălalt? Să ne separăm, tu te duci într-o parte şi eu voi merge în cealaltă”. Asta este ceea ce i-a spus şi Avraam lui Lot: Tu mergi la dreapta şi eu voi merge la stânga, sau, tu poţi merge la stânga şi eu voi merge la dreapta. Tu alegi pe ce cale vrei să mergi. Noi nu ar trebui să mergem pe acelaşi drum, de ce să ne luptăm?”

Astfel a fost rezolvată criza în Babilonul antic. S-a ridicat întrebarea colectivă: „Ce vom face?” Şi ca răspuns, unii au început să se gândească la scopul vieţii şi la ce este de făcut cu această viaţă, cum să te ridici la un nivel mai înalt, în timp ce ceilalţi şi-au urmărit propriul câştig cu scopul simplu de a se descurca în viaţă.

Desigur, criza aduce cu ea necazuri. Aici va trebui să fie o trezire exterioară, vreo presiune care să facă omul să se simtă rău. Noua fază nu este însă de ajuns, ci este însoţită de unele lovituri de soartă. Masele se confruntă cu dezastre mari care îi lasă la acelaşi nivel, dar cu întrebarea: „Cum putem merge mai departe? Poate va trebui să creăm situaţii noi? De exemplu revoluţii? Sau poate vreun element de dăruire, internă sau externă?” Ceilalţi, în număr mic, sunt reprezentaţi ca fiind atraşi de Sus. Astfel, Creatorul se întoarce către toată lumea, dar numai câţiva care se conectează, se trezesc, şi ei sunt numiţi „neamul lui Israel”.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 24/10/2012 „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →