La început, nu am nicio dorinţă să dezvălui răul, asta e, nu vreau să văd că îi urăsc pe ceilalţi şi că asta e rău. Şi dacă îi urăsc chiar şi în viaţa de zi cu zi, nu se consideră înclinaţie rea fiindcă este în firea mea să fiu animat de egoism şi nu este ceva descoperit cu ajutorul Luminii.

Dacă astăzi sunt aici, sunt aici în această lume şi îi urăsc pe ceilalţi, dorindu-mi să am avantaj asupra lor, cum ar fi în obţinerea mâncării, sex, putere, familie, şi cunoaştere, atunci nu este privit ca înclinaţie rea. De altfel eu nu trebuie să dezvălui ceva obişnuit, corporal, ci egoismul spiritual care stă împotriva Creatorului, împotriva forţei de unificare între părţile sufletului integral. Cândva, sufletele noastre au fost toate într-unul, dar s-a restrâns din cauza forţei de separare care s-a interpus între ele.

Înclinaţia rea este deasupra naturii noastre. Aici, jos, în această lume, am numai un egoism meschin, pământesc. Dar, dacă intru în grup şi încep să studiez, prin asta încep să intuiesc, de Sus, din locul în care se află ea, Lumina din spatele Mahsmului (bariera care ne separă pe noi de spiritualitate). Ea începe să lucreze asupra mea ca Lumină Înconjurătoare şi îmi dezvăluie forţa de separare. Asta este ceva nou, ce nu am simţit niciodată înainte.

În această forţă a separării , eu obţin la fel de bine natura ei opusă: realizez că ea provine de la Creator, de la forţa care ne unea. Una stă în opoziţie cu cealaltă şi eu devin capabil să le pun separat. Altfel nu ar fi nicio obţinere dacă nu ar fi două lucruri în opoziţie pe care eu să le pot compara. Eu pot vedea ceva numai dacă este un contrast între Lumină şi întuneric.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/17/2011 din Topicul „Am creat înclinaţia rea, am creat Tora ca mirodenie”.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →