Nu există nimic în afară de cele patru faze ale Luminii Directe. Dar, cu scopul de a le detalia, avem nevoie de întreaga creaţie care a fost adusa la existenţă sub ele.

Malchut a Lumii Infinitului decide că trebuie să ajungă la adeziune, deoarece nu poate suporta separarea. Este plină de lumină şi de partea Luminii, Creatorul, aceasta este perfecţiunea. Dar Malchut descopera exact opusul.

 Este la fel ca omul sărac, care vine la prietenul său bogat. Omul bogat îi dă totul, din strafundul inimii lui. Dar omul cel sarac încă se simte inferior, deoarece el nu este cel care a câştigat toate acestea şi nu-i poate returna bunătatea prietenului său în niciun fel.

Atunci când el primeşte cadourile, ii face placere omului bogat, dar el nu este cine a creat această situaţie. Dacă nimic nu s-a schimbat cu excepţia faptului ca totul a venit de la el, ar primi totul. Ar primi şi s-ar bucura în exact acelasi mod. Deci, care este diferenţa?

Diferenţa este că el însuşi trebuie să creeze această situaţie. Prin urmare, trebuie să părăsească starea actuală şi apoi să se întoarcă la ea in mod independent.

Acest lucru este exact ceea ce se întâmplă în Malchut din Lumea Infinitului. Ea are totul cu exceptia acestei parti suplimentare. Este adeziune deplină din partea Luminii, dar trebuie să treacă prin restricţii şi prin procesul de dezvoltare, în scopul de a ajunge la aceeaşi stare. Cu toate acestea, atunci omul sarac va dori acest lucru el însuşi!

 Omul cel sarac va rămâne sarac si va dori să primească de la omul bogat, să adere la el, să depindă de el şi să se bucure de ceea ce primeşte de la el. Omul cel sarac trebuie să reconstruiască această situaţie până la ultimul detaliu. În caz contrar, dacă nu se întoarce la starea exactă, el isi va răni prietenul bogat, Creatorul.

Singura adaugare este acordul meu pentru tot ceea ce Tu ai creat înainte, dar acum gasesc acest lucru pe cont propriu. O fac eu insumi! Apoi nici sărăcia, nici slabiciunea dorinţei, nici micimea fiintei create nu este un defect. Omul cel sarac se întoarce la aceeaşi situaţie, o situaţie în care el nu are nimic si totul vine la el de la masa bogatului. Cu toate acestea, acum nu mai este o umilire, ci o onoare.

Nimic nu se schimbă în situaţia dintre cei doi, cu excepţia faptului că o persoană arata cat de mult este de acord cu tot!

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 17/11/2011, TES

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →