Nu exista nimic bun sau rau in calitatea primirii. Totusi, Creatorul intentionat a creat conditiile care ne fac sa ne fie rusine cand primim.

Nu exista nici un motiv sa ne fie rusine. Este o creatura independenta.Exista dorinta de a primi placere si placerea de a darui. El daruieste, eu primesc, ce este atat de rau in asta? Dimpotriva, copilului ii este rusine cand mama sa il hraneste? El ii creaza chiar placere mancand! In acelasi fel, Creatorul primeste placere oferindu-ne noua placere.

Atunci de ce nu ma pot bucura primind de la el? Ce altceva imi trebuie? Sa-l las sa imi dea mai multe dorinte si mai multe impliniri, si voi fi ca un copil ascultator care accepta tot ceea ce mama sa vrea sa ii dea, in acelasi timp facandu-i si lui placere!

De fapt, pentru a-i face placere Creatorului, nu trebuie sa ii daruiesc.El mi-a creat dorinta, si El poate face orice doresc eu. Si eu doresc tot ceea ce El imi ofera, din moment ce asa am fost creat. Atunci sa il lasam sa umple natura pe care a creat-o, dorintele mele, si amandoi ne vom simti bine. Ne vom bucura impreuna!

Toti stiu ce placere simte mama cand copilul ei manaca bine si adoarme in bratele ei. Vreau sa fiu acest copil! Ce altceva vrea de la mine?

Nu vrem nimic altceva, vrem sa ramanem copii in bratele mamei Natura. Totusi, Creatorul nu vrea asta. Vrea sa ne creasca la nivelul sau. De aceea, „rusinea” nu vine de la faptul ca am primit de la Creator.Rusinea nu este de la a primi, este de la diferenta dintre calitatile noastre.

Nu este rusine sa primim de la El intrucat El ne-a creat pe noi ca pe cel care primeste, si nu asta trebuie sa corectam. Trebuie sa corectam separarea dintre noi, insemnand opozitia aspiratiilor noastre, doar pentru a deveni egali.

De aceea, Baal HaSulam srie (TES, Partea Intai, Histaklut Pnimit (Reflectii interioare) ), ca „rusinea” este destinata doar sufletelor celor mai evoluate. Cand dezvaluie ca Creatorul este daruire si ei sunt primire, ei descopera prapastia dintre ei si simt ca trebuie sa corecteze exact aceasta diferenta.

Ca si in lumea noastra, unde sunt lucruri pe care unii se simt rusinati sa le faca in timp ce altii nu, aici la fel, avem nevoie sa atingem un anumit nivel al corectiei spirituale pentru a incepe sa simtim rusinea. Si nu se simte inainte de asta.

In masura in care o persoana urca si incepe sa simta rusinea, Creatorul il trateaza diferit, intr-o maniera mult mai exigenta. Deci, asa cum a fost scris ca „Creatorul gaseste greselile cele mai mici cand este vorba de cei drepti”, toate calculele sunt tinute doar in ceea ce priveste rusinea. Cand simtim intentia de a darui impotriva dorintei de a primi, aceasta diferenta, delta, da nastere sentimentului de rusine.

Intre timp, in lumea noastra copii mananca si nu se simt rusinati, si asta nu se schimba pe masura ce cresc deoarece aceasta dorinta este insuflata de natura. Totusi, pentru a deveni „adulti”, avem nevoie sa lucram cu noi insine in loc sa asteptam ca natura sa faca asta.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 11/30/10, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →