Un lift către lumea spirituală

Rabash, Scrierile lui Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele Scării), Articolul Ce să cauţi în adunarea prietenilor: Răspunsul este că iubirea prietenilor, care este construită pe baza iubirii celorlalţi, prin care pot obţine iubirea Creatorului, este opusă faţă de ceea ce este considerată în mod normal iubirea prietenilor. În alte cuvinte, iubirea celorlalţi nu înseamnă că prietenii mă vor iubi. Mai degrabă sunt eu cel care trebuie să iubească prietenii.

Ca regulă, noi abordăm iubirea prietenilor într-un mod natural, egoist: Lasă să mă iubească ei mai întâi şi eu le voi întoarce dragostea. Aştept ca ei să îmi arate un exemplu şi numai după aceea sunt dispus să îl urmez. Este similar cu cererea de început către Creator: Mai întâi arată-te şi după aceea voi face ce doreşti Tu.

Dacă sunt al doilea după grup sau Creator faţă de ceea ce au început, după ce ei deja s-au revelat, înseamnă că lucrez în mod egoist. De la grup, trebuie să cer numai măreţia scopului. Nimeni nu devine conştient de această măreţie de unul singur; noi numai vorbim despre ea, pentru ca în mod artificial să ne ridicăm la acest grad. Şi asta ne face să creştem în mod independent.

Dacă iubirea prietenilor îmi este revelată înainte, reacţia mea va fi bazată pe consideraţii interesate. Le voi răspunde prietenilor ca oricărui binevoitor. De fapt, este plăcut pentru mine să am de a face cu el. De aceea, nu trebuie să caut niciun semn de atitudine favorabilă a grupului faţă de mine.

Cartea Zohar spune despre discipolii lui Rabbi Shimon: Ori de câte ori se adunau, ei simţeau la început o ură reciprocă şi apoi începeau să studieze şi să o depăşească. Deci noi trebuie să ne convingem singuri: Orice văd, văd prin prisma egoului meu. Toată lumea judecă conform propriilor defecte. Numai mai târziu ajungem la iubirea autentică, care se găseşte deasupra urii.

De aceea, cheia nu este să crezi ochii sau inima cuiva. Pur şi simplu eu nu mă concentrez asupra celorlalţi; lasă să facă ce vor ei. În ceea ce priveşte însă comportamentul meu, trebuie să acţionez aşa cum mă învaţă instructorul meu. Dacă încep să aştept ceva de la ceilalţi, nu îi voi vedea făcând ceva bun. Creatorul face asta în mod intenţionat, astfel încât eu văd întotdeauna defectele în grup, deoarece le văd prin prisma egoismului meu.

Simt resentimente şi dezacord faţă de prieteni; nu am nici cea mai mică dorinţă să mă unesc, să stau jo şi să vorbesc cu ei şi am o mie de motive pentru a refuza să o fac. Şi totuşi, trebuie să dau deoparte toate obstacolele şi să înţeleg că acesta este un joc care mi se joacă intenţionat.

Dacă ajung la un cerc de oameni care au o dorinţă spirituală, înseamnă că Creatorul i-a selectat. Şi, deoarece El i-a ales, eu trebuie să mă agăţ de ei. Este pântecul unde voi creşte. Nu am altă alegere: trebuie să mă conectez cu prietenii, să cred cu adevărat că ei sunt cei mai mari din generaţie, cei mai buni reprezentanţi ai umanităţii, care au venit să mă ridice. Grupul este liftul care mă duce sus în lumea spirituală.

Din lecţia 5, Congresul WE! 4/2/2011

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: