Intrebare: Cum putem tinde spre daruire daca noi nu percepem spiritualitatea si nu avem o viziune clara a scopului, a obiectelor spirituale, si a formelor? Cum pot tinde si cum ma pot indrepta spre ele fara a gresi?

Raspunsul meu: Aceasta ar fi corect daca vorbim despre externalitate, dar spiritualitatea este numita lumea interioara. Aceasta cere o evolutie interna pentru ca spiritualitatea apare doar pe baza schimbarilor interioare.

Cand aleg mediul prin care sa fiu influentat, prin aceasta eu determin care vor fi urmatoarele mele dorinte si tranformari interioare. Constanta mea examinare a progresului este bazata pe ceea ce ma face sa avansez. Este bazat fie pe faptul ca am primit sau nu implinirea egoista sau satisfactia pentru ceva ce am facut, un sentiment de mandrie pentru actiunile mele, am fost laudat de cineva, am dabandit o mai buna intelegere, sau am dobandit o mai buna perceptie? Sau, eu progresez in ciuda goliciunii din toate dorintele mele egoiste? Doresc eu sa continui fara implinire, fiind alimentat de o alta forta?

Ce este aceasta alta forta? Nu stiu. Cer sa imi fie acordata. Este forta daruirii si iubirii. Aceasta forta nu poate fi dobandita de la grup; grupul poate doar, sa imi insufle importanta primirii ei. Forta in sine trebuie sa vina de la Creator.

Am inceput brusc sa simt in mine un intreg laborator si nu am nevoie de imagini externe. Eu incep sa vad ca gradele calitatilor si examinarea acestora apare in mine. Ce se intampla in afara mea nu are importanta. Eu vad scopul spiritual – sa continui sa lucrez alimentat doar de iubire si daruire – si in mine insumi. Eu doresc ca dorintele mele sa fie umplute cu Lumina Reflectata, nu prin realizare directa. Doresc senzatia daruirii, nu senzatia ralizarii de catre Lumina.

Astfel, am evitat indoielile mele ca in cazul in care este scopul extern si cum sa il ating. Simt acum ca este in interiorul meu. Eu il examinez si evaluez analizand ce imi umple vasul meu spiritual si sursa energiei sale vitale si ceea ce este de asteptat; realizarea pana la satietate, sau combustibilul pentru daruire. Atunci, eu nu simt ca imi lipseste viziunea si semne exterioare pe calea spirituala, totul este in mine.

Cand o persoana isi transfera gradat atentia de la parametrii externi la cei interni, aceasta transformare este dispozitivul de masurare a cat de aproape a ajuns de Machsom, bariera care separa lumea corporala de lumea spirituala sau gradele.

Adica atunci cand o persoana incepe, cu ajutorul Creatorului, sa se controleze pe sine din afara, prin grup, astfel incat el poate lucra nu de dragul avansarii in concordanta cu criteriile sale egoiste, ci deasupra ratiunii. O persoana incepe sa actioneze asupra anumitor tipuri de energii pe care nu le-a avut anterior. Corpul lui, vehiculul, incepe sa se miste pe cont propriu ca un motor etern. Este o indicatie ca el a inceput sa primeasca energia daruirii pe care o foloseste ca pe un carburant.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 28.06.10, Articolul, Uneori chemi spiritualitatea cu numele suflet (Neshama)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →