Nu ar trebui să ne gândim doar cum să ne strângem împreună pentru a simţii forţa superioară între noi, planul ei, scopul ei, care ne-a dezvoltat de-a lungul istoriei…

Scânteia care a apărut în lumea noastră de la Big Bang, a dezvoltat toată materia transferându-i toată energia, toată informaţia, iar apoi a obligat această materie să vină împreună. La început materia s-a adunat din energie şi s-au format particulele. Apoi au început să se conecteze şi s-au format atomii, moleculele şi diferite cristale.

La nivel mineral, există o aspiraţie simplă de a se agăţa una de alta şi astfel să simtă o stare de conexiune. Prin această conexiune, se atinge puterea noului nivel: elementele particulare ale naturii, toate părţile ei majore.

Apoi apare un nou nivel, nivelul vegetal (Ruach), când particulele încep să se mişte, să consume şi să emită, să treacă de la una la alta. Încă odată, totul se dezvoltă numai prin conexiune reciprocă. Următorul nivel, cel animal, apare atunci când animalele se înmulţesc şi încep deja să se organizeze în familii.

Apoi vine omul care nu se conectează doar cu alţii. El crează societăţi foarte complexe, grupuri diferite, triburi şi familii. El construieşte şi dezvoltă. Dar încă odată, totul se bazează pe unificare. Aceste unificări sunt egoiste şi sunt esenţiale pentru următorul nivel al dezvoltării.

Astfel, natura ne constrânge să avansăm în direcţia unei unităţii şi mai mari. Pe asta se bazează totul.

Acum, suntem la următorul nivel al unificării. Ne mişcăm în aceaşi direcţie, dar unificare trebuie să se întâmple cu participarea noastră conştientă: Trebuie să participăm la ea şi să o îndeplinim noi înşine.

Natura ne împinge înainte către dezvoltare, forţat, ca în etapele precedente. Dar noi nu ne putem mişca automat la nivelul următor. Trebuie să îl vrem noi înşine, pentru că numai crescându-ne conştienţa putem să să ne creăm un organ de simţ pentru a identifica şi primi Lumina superioară, forţa superioară.

Trebuie să ne includem unul în altul în mod personal şi nu egoist, iar această conexiune nu trebuie să se bazeze pe o unitate normală, ca în etapele anterioare. Unificarea curentă este construită în ciuda tendinţelor noastre naturale, pentru că cum trebuie să ajungem la forţa superioară şi nu doar să ne unim împreună.

Deci, în unificarea curentă trebuie să ne gândim şi să includem pe toţi prietenii din toată lumea. Ei sunt aici, împreună cu noi. Trebuie să le simţim toate dorinţele, gândurile, sentimentele, planurile şi speranţele aici, în această sale, între noi, ceea ce este chiar mai bine.

În acelaşi timp trebuie să ne gândim la umanitate: Ce putem face ca şi ei să simtă care este următorul nivel de dezvoltare şi la ce nivel de recunoaştere şi simţire trebuie ca noi, fiinţele umane, să ne ridicăm prin transformarea într-o imagine unificată a omului, sau „Adam”, care înseamnă „similar cu Creatorul.”

Cel mai important lucru este să nu uităm faptul că scopul unităţii noastre este de a ne conecta cu forţa superioară din natură, care umple totul din jurul nostru, determină totul, este baza a tot şi a creat toată lumea dintr-o scânteie de energie. Prin scânteia care s-a dezvoltat până la această fază, vom fi în stare să transcedem la următoarea dimensiune către care evoluţia noastră ne conduce astăzi.

Deci, noi, toţi cei care înţeleg, care vor să înţeleagă şi să perceapă această metodă, ne-am adunat aici din toate colţurile lumii. Sperăm cu toţi că vom avea succes. Totul depinde de intenţiile noastre, de dorinţa noastră internă pentru unitate colectivă reciprocă.

Din Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | 1 Comment →