Pe drumul spiritual, trecem prin faze ale dezvoltării şi, în acelaşi timp, trecem prin dezvoltarea creativităţii. Este la fel şi în lumea noastră: Omul nu trăieşte doar cu pâine.

Nu hrănim copiii doar ca să se întărească, nici nu îi evaluăm prin creşterea în greutate. Mai degrabă, cel mai crucial factor este gradul în care un copil devine o fiinţă umană: una care este înţelegătoare, perceptivă, răspunzătoare, doritoare şi direcţionată către realizările cantitative şi calitative. Asta înseamnă că un copil creşte. Este un păcat dacă este lipsit de asta.

Natura ne dă o dezvoltare anume şi ne obligă să învăţăm să ne relaţionăm cu un scop la tot ceea ce facem în viaţă. Şi asta înseamnă că trebuie să ne definim noi înşine cum trebuie să fie o persoană. De fapt, un om înţelept se uită la distănţă. Dacă ne dezvoltăm cu un scop, trebuie să înţelegem ce vrea natura.

Natura ne demonstrează nouă integritatea, interconexiunea şi integritatea tuturor părţilor, o dezvoltarea constantă. Şi la fel şi noi, de asemenea, trebuie să distingem stadiile corespunzătoarea în dezvoltarea noastră, acceptându-le ca de dorit.

Astăzi, este necesară o educaţie corectă atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Trebuie să furnizăm tuturor principiile de bază: o constantă auto-perfecţionare, îndreptare către unitate, binele conexiunilor cantitative şi calitative dintre noi, care iau naştere natural ca rezultat al asocierii, unităţii, armoniei şi homeostazei cu natura.

Dacă noi înşine ne comportăm în acest fel şi dacă începem să învăţăm tânara generaţie aceste lucruri, dacă mergem înainte către unitate, devenind mai apropiaţi şi ne înţelegem reciproc, până când iubirea aproapelui ca pe  noi înşine devine o normă, vom merge din ce în ce mai aproape de scop. Educaţia noastră va fi cu scop.

În timp ce ne dezvoltăm şi suferim stări care sunt în contradicţie cu egoismul nostru, trebuie să înţelegem că sfârşitul acţiunii stă în gândul iniţial. Natura a setat scopul final: Trebuie să ne unim unul cu celălalt. Şi pentru că nu este altă cale, trebuie să ne educăm noi înşine şi generaţia care creşte prin metoda unirii.

Altfel, în loc să ne tânjim după un fruct dulce, vom fi scufundaţi numai în amărăciunea stadiilor anterioare ale coacerii.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/24/11, Principiile educaţiei globale

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →