Prin iesirea din senzatiile mele si incercarea de a fi in altcineva, eu nu pasesc in dorintele lui/ei egoiste ci, mai degraba, intru in contact cu ceea ce ei nu sunt inca: cu sufletul lor, cu potentialul lor spiritual. Eu nu le umplu partea lor egoista si corporeala ci dimpotriva, eu ma formez in ei pe mine insumi, imaginea mea spirituala (Partzuf).

De fapt, sufletul meu este tot ceea ce eu pot umple in ceilalti.  Un suflet nu locuieste in persoana. “Un suflet” este dorinta, iar dorinta nu este materie, nu poate fi cantarita pe cantar. Este un camp, o forta, o forta a dorintei pe care eu o directionez catre ceilalti si care se conecteaza si ramane in ei ca o inregistrare, ca informatie ce eu o introduc in ei, dorindu-mi sa ii umplu [sa ii implinesc].

Dorinta mea este imprastiata printre toate sufletele, individuale si comune, ale oamenilor. La inceput, eu nici macar nu sunt constient de asta, ci doar mai tarziu, cand urc la grade spirituale mai inalte, incep sa le umplu in mod activ [sufletele]. Astfel, o asemenea dorinta spre exterior formeaza sufletul omului.

Corpul moare pentru ca este doar un biet organism animat ce nu are nici o substanta. Ceea ce conteaza insa este cat de mult am reusit eu sa transfer in ceilalti cu dorintele mele. Nu sunt necesare actiuni aici, nici bani sau forte, ci numai dorinte. Pentru ca de fapt, dorinta este cea mai mare forta din lume. Este singurul lucru care face o persoana sa interactioneze cu alta.

Asadar, rolul prietenului in grup este definit in functie de ceea ce fiecare depoziteaza in ceilalti. Fie ca imi place sau nu, ceea ce ceilalti implanteaza in mine incepe sa ma influienteze. [Asa cum] criza globala releveaza tocmai interconectarea noastra egoista; in aceeasi maniera suntem interconectati si in sufletele noastre.

In general vorbind, un suflet este ceva colectiv. Exista un suflet, un om, un Adam. Iar noi, particulele lui, nu intelegem inca ca suntem complet legati unul de celalalt, ca bucati a organismului sau spiritual, un sistem spiritual.

Astfel, impactul tuturor asupra celorlalti este direct, natural, vizibil, de la unul direct la celalalt. Daca intelegem acest lucru, capatam o remarcabila oportunitate sa influentam in mod selectiv oamenii si unul pe celalalt: sa ii tragem, sa ii impingem si sa ajutam pe toti. Daca am aplica acest principiu, am face cu singuranta un mare salt inainte.

Daca fiecare membru al grupului, barbat sau femeie realizeaza asta, atunci prin dorinta lor interioara ne-ar eleva chiar in momentul asta. Asta depinde numai de dorintele noastre interioare, sau mai degraba, intentia noastra, Intentia este o dorinta neimplinita [nesatisfacuta] ce urmeaza a deveni adevarata [este in devenire]. Este cea mai puternica forta din univers.

Vedem asta ca exemplu si in lumea noastra: Cu cat este mai mare forta fizica, cu ata este mai putin tangibila este. Cine poate simti forta de interactiune a atomilor? Cu toate astea, ea poate produce o explozie imensa dintr-o mana de materie. Valuri intangibile si emanatii joaca un rol extraordinar in viata noastra. Iar forta gandului, forta dorintei este cea mai mare dintre toate.

Asadar, cheia caii noastre sunt intentiile noastre. Cum sa ne formam si sa ne conectam corect unul cu celalalt. Asta inseamna ca fiecare dintre noi tanjeste sa traiasca in ceilalti, sa iasa din sine, din corpul lui si sa inceapa sa [isi] simta sufletul.

Este un sentiment incredibil cand o persoana nu este legata de corpul sau material. Iesind din el, ei incep sa il trateze ca pe un “animal de companie”: un cal, un magar, o vaca, un caine si asa mai departe. El are grija de copul lui, dar nu se asociaza in nici un fel cu viata din acest “mamifer”. El/Ea deja simt ca viata se intampla in afara lor, in enormul camp de forta al mintii supreme.

Din Lectia 4 a Conventiei de la Berlin 29.01.2011

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →