Unde a dispărut regele Egiptului?

Extract din Articolul ”Și asta s-a întâmplat după o perioadă lungă de timp” (Shamati 159): Și atunci Creatorul a făcut ca ”regele Egiptului să moară”, adică ei au pierdut această muncă și din acest motiv, nu au mai putut munci.

Regele Egiptului este mort în interiorul nostru – puterea pe care egoismul o avea asupra noastră a dispărut și noi nu mai putem munci. În tot acest timp acolo noi am muncit într-un mod egoist, dăruind în interesul nostru. Și brusc, nu mai există nimeni căruia să-i dăruim – dorința de primire a dispărut. Și dacă nu există dorință, nu este nimic de făcut: nu avem nici dorință să dăruim, nici dorință să primim.

Este ca și cum egoismul nostru a dispărut și am căzut în disperare, neștiind ce să mai facem. Nu simțim nevoia de a avansa, ne simțim rupți de această viață, care dintr-o dată pare goală. Dar, este clar că nu este decât o trecere la etapa următoare. Și dacă noi ne aflăm fără forță, în acest moment asta ne arată dependența noastră de forța egoismului și în ce măsură suntem sub puterea sa.

Regele Egiptului este mort – înseamnă că egoismul nostru a încetat să mai fie important pentru noi. Nu mai încercăm să îl umplem ca înainte, nu simțim că în această plenitudine există forța vieții.

În viața obișnuită înțelegem că, dacă suntem obosiți de un anumit joc, dacă acest joc își pierde importanța, asta înseamnă că regele Egiptului, adică egoismul care se află în acest joc și care ne dă sentimentul de plenitudine, nu ne mai umple.

Căutăm atunci un alt joc: vom schimba ceva în viața noastră, vom schimba munca…

Dar, în munca spirituală nu știm cum să schimbăm o stare pentru o alta, și asta-i problema. În viața obișnuită avem televizor, internet, publicitate și suntem tot timpul gata să alegem cu ce am putea să primim plăcere, ce am mai putea încerca. Intrăm în supermarket și vedem pe rafturi nenumărate soiuri de vin, brânză, carne: dacă nu aveți dorință de asta, luați altceva.

Asta dezorientează oamenii, formând iluzia a numeroase opțiuni de plăceri care există și îi calmează, că va exista mereu ceva cu care să se umple. Totuși, vedem că în ciuda acestor eforturi un mare număr de persoane deprimate, într-o disperare totală, ajung la droguri.

Apoi, avansăm spre o muncă spirituală comună; astăzi, chiar în lumea materială, oamenii nu pot să înțeleagă unde este regele Egiptului care înainte îi inspira să muncească, aducându-le tot soiul de satisfacții. Astăzi nu îl mai găsim, a dispărut și este problema vieții noastre.

Înțelegem că nu mai putem schimba o activitate pe o alta și nu mai există loc unde am putea să fugim și că trebuie să ne concentrăm pentru a găsi un nou rege. Adică, trebuie să acceptăm puterea forței de dăruire fără nici o recompensă – a primi forța de sus și a efectua toate acțiunile în sus și spre oamenii din exterior.

Trebuie să cerem o detașare completă de orice avantaj personal, de orice sentiment de plenitudine pe care-l putem simți: bun sau rău.

Și mai târziu, când vor merge în deșert și se vor regăsi într-o stare de micime (Katnut), vor dori cu adevărat să se întoarcă în sclavia în care se găseau înainte de moartea regelui Egiptului.

După ce o persoană s-a despărțit de munca în interesul egoului și se află deasupra, este adusă în această stare pentru a i se arăta ce dorințe, ce intenții, ce plenitudine avea înainte! Este în mod intenționat, pentru ca persoana să poată construi aceeași stare deasupra detașării sale, deja o stare spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala, Shamati 159, 18.04.2014

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: