Unitatea Forţelor Speciale

În comemorarea Zilei Nationale de amintire pentru soldaţii căzuţi şi victime ale terorismului

Voi asemăna poporul evreu cu o unitate a forţelor speciale, care a fost trimisa într-o misiune cu o sarcina specială. Pe drum, unitatea se confruntă cu diverse probleme. Unii dintre soldaţi nu reuşesc, iar unii o fac în continuare, deoarece ei inteleg mai bine obiectivul.

Să presupunem că s-au dus pe o altă planetă despre care nu ştiau nimic. În timp ce e află acolo, trebuie să evalueze situaţia şi să ia decizii în mod independent pentru a prelua un teritoriu nou. Acest grup va birui tot felul de obstacole, lupte prin jungle şi mlaştini, strabat un desert, au de-a face cu argumente interne şi trec prin confruntări şi reconcilieri. Acesta nu este un pat de trandafiri pentru unitatea fortelor speciale trimise sa câştige planeta Pamant.

Cred că exemplul dat  descrie indeaproape o bătălie pe care o ducem. Aceasta explică, de asemenea, atitudinea noastra speciala şi consideraţia pentru prietenii căzuti şi pentru cei care ne cheama mai departe sa trasam calea. Procesul constă in mai multe etape. Este o adevarata aventura, o istorie de încarnări ale sufletelor care clipa dupa clipa executa ordinele pe care le-au primit, până când ajung la destinaţia finală.

Când ajung la locul desemnat, ei trebuie să înceapă pregătirea pentru lupta finală. Totul ar fi bine dacă evenimentele s-ar dezvolta ca într-o carte de aventură; dacă noi, asemanator cu exploratorii unor noi pamanturi care au traversat un ocean, am lupta cu localnicii, i-am cuceri sau am face pace cu ei, şi aşa mai departe.

Cu toate acestea, avem un altfel de război, unul intern, nu unul extern. Nu putem lăsa afară ambiţiile noastre şi sa ne aprindem pe inamicul extern în rândurile solide egoiste care deţin un banner. Nu putem angaja instinctele noastre naturale: invidia, ura, pofta, vanitatea şi ambiţia pentru a câştiga victoria prin forţă. Avem un proces total opus aici. Noi toti, împreună, trebuie să câştigam în războiul intern.

Noi credem în mod constant ca ar trebui să învingem un inamic extern. De fapt, este doar un joc al imaginaţiei. Dacă ne-am cuceri pe noi insine, inamicul extern ar dispărea. Cu toate acestea, în acelaşi timp, trebuie să luptam cu el, astfel încât să putem câştiga „timp.”   Până în prezent, noi existam intr-o stare necorectata care rezulta in noţiunea de timp. Astfel, în scopul de a elibera spaţiul şi timpul pentru noi înşine, pentru a face munca spirituală, trebuie să lucram de asemenea pe plan corporal.

Prin urmare, trăim într-o lume care este împărţită în două. Una dintre piesele sale este materiala, iar cealalta este spirituala. Noi ar trebui să tratam prietenii într-o manieră similară. Unii dintre ei duc bătălii materiale, iar alţii le duc pe cele spirituale. Ambii au contribuţii vitale la acest război exaltat, al cărui scop este acela de a ajunge la capătul corecţiei.

Potrivit lui Baal HaSulam, multi prieteni vor cădea pe acest drum şi mai multi vor cădea în câmpul de luptă, intern şi extern. Cu toate acestea, în cele din urmă, toti dintre ei isi dau viaţa pentru a ajunge la scopul creatiei. De aceea, sufletele lor se întrupeaza şi se ridica pentru a lupta inca o data, până când toti dintre ei sunt transformati, ajungand la unitate şi aderenţă.

În ceea ce ne priveste, trebuie să privim mereu spre viitor, mai degrabă decât la trecut, şi să depunem eforturi pentru a lupta pe plan intern, ceea ce va reduce considerabil bătăliile externe.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/9/2011, Despre natiunea israeliana

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior:

Articolul următor: