Presupun ca am inteles ca viata mea este un film si am descoperit poruncile Lui, prin care El proiecteaza aceasta imagine in mine. De la porunca de a merge spre El, asa cum este scris, “Te voi cunoaste prin actiunile tale”. Am inceput sa invat despre El si sa descopar planul creatiei, intelegand ce a vrut El cand a creat tot acest film imaginar in interiorul meu.

El vrea ca eu sa ma intorc la El, mergand inapoi de-a lungul drumului facerii mele: de la ecranul extern la forte; de la forte la gandurile Lui; de la ganduri la El. Asta inseamna accederea gradelor spirituale – de la lumea actiunilor la lumea gandurilor, apoi la lumea intentiilor, apoi la lumea unitatii si apoi la El.

Prin urmare, nu am de facut nicio alegere legata de avansarea mea. Am nevoie de o carte care va fi ghidul meu cu instructiuni, precum si o ilustrare a procesului ce-mi va stabili calea, asa incat sa ma apuc de formele ce-mi apar pe ecranul extern. Din acest motiv kabalistii ne vorbesc despre asta folosind cuvinte din lumea noastra, trebuind sa le descifram intelesul! Dar cum sa facem asta? Nu-i cu nimic diferit fata de cum invata un nou nascut despre lumea noastra.

Pentru acest motiv, kabalistii ne dau cateva recomandari pe care incercam sa le urmam. Aceste incercari, in cele din urma, ne vor permite sa intram in Lumea Spirituala. Doar efortul in sine este luat in considerare, in vreme ce noi, cu siguranta, nu suntem capabili sa facem nimic de unii singuri. Este scris “am lucrat si am gasit”.

Eforturile noastre trebuiesc facute pentru un scop precis: sa ne imaginam ca fiind toti o singura persoana, si Cel care ne influenteaza -ca singura forta si dorinta. Ar trebui sa existe o imagine generala pe partea noastra si una de partea Sa. In acest fel ne vom pregati calea unul altuia si asta se numeste Kabbalah practica.

Simpla citire a Zohar-ului fara orice explicatii sau clarificari influenteaza persoana si ii comunica directia interioara. Este o aprofundare emotionala unde persoana cauta ceea ce este descris in carte. Este la fel cu modul in care un copil nu creste intelegand ca trebuie sa creasca, ci depunand un efort. Dobandeste intelegerea doar mai tarziu, ca si rezultat.

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →