Rabash, „ce este ce Tu nu adaugi si nu daunezi in lucrarea:” Problema „de dreapta” inseamna la dreapta.

Aceasta semnifica ca un om trebuie sa creada deasupra  motivului si sa se reprezinte pe el insusi ca si cum ar fi deja recompensat de credinta in Dumnezeu, a simtit-o in corpul sau, a vazut si a simtit cum Creatorul conduce lumea si este in intregime bun si binevoitor. Si desi atunci cand vede lucrurile in limitele motivului, el vede contrariul, in orice moment, trebuie sa lucreze deasupra motivului si ar trebui sa se simta ca in cazul in care simte deja aceasta in corpul sau, ca este modul in care lucrurile sunt de fapt,  ca Creatorul conduce lumea fiind Cel care este bun si binevoitor.

Si el simte ca are puterea de a-I spune Creatorului: „ Ne-ai ales dintre toate natiunile, ne-ai  iubit si ne-ai vrut”, deoarece exista deja ceva pentru care sa fie recunoscator Creatorului. Si in functie de importanta spiritualitatii pe care o simte, el organizeaza lauda Creatorului.

O data ce o persoana resimte deja importanta spiritualitatii, ceea ce se numeste, „o persoana trebuie intotdeauna sa pregateasca lauda Creatorului”, atunci este timpul pentru ea sa treaca in linia de stanga si sa verifice cum resimte cu adevarat importanta Regelui „in termen de motiv”, si daca este intr-adevar pregatita sa lucreze numai in folosul Creatorului.

Si cand vede „in termenii motivului” ca nu are forta pentru aceasta si ca importanta spiritualitati este doar „deasupra motivului” pentru ea, acest calcul poate produce o lipsa pentru ea, durerea si tristetea, deoarece este intr-o stare de smerenie absoluta si poate atunci sa faca o rugaciune adevarata din adancul inimii, pentru ceea ce ii lipseste.

O persoana trebuie sa isi imagineze doua puncte: in ce masura este „in ratiune” si „deasupra ratiuniii”. Atunci va dori cu adevarat sa se ridice „deasupra ratiunii” si sa se traga ea insasi catre nivelul superior si sa ajunga la o rugaciune „deasupra ratiunii”. Astfel, poate avansa.

O persoana ar trebui sa isi examineze starea actuala si sa se ridice dincolo de aceasta prin „credinta deasupra ratiunii”, in scopul de a vedea ca Suveranul, Creatorul, este bun si binevoitor in tot ceea cea re o persoana . Ea se analizeaza pe ea insasi in toate sensurile si il justifica pe Creator „deasupra ratiunii.”

Dupa aceea, ea verifica daca „in ratiunei”, este de asemenea pregatita sa ajunga la aceeasi concluzie si vede ca nu este asa, deoarece ratiunea ei se bazeaza pe ceea ce ochii vad. Atunci se dezvolta o rugaciune in decalajul dintre ceea ce vede „in ratiune” si „deasupra ratiunii.”

Dar acest lucru este adevarat doar daca persoana se simte fericita. Rugaciunea corecta in spiritualitate este facuta din discernamante opuse. Pe de o parte, ar trebui sa fiu fericit deoarece sunt in contact cu Creatorul si am pe cineva, cui sa ma adresez. Sunt sigur ca El ma va ajuta si ca este bun si binevoitor, si totul este bine!

Nu cer niciodata Creatorului sa imi imbunatateasca situatia, dar ii cer sa imi schimbe perceptia asupra situatiei mele. Si aceasta pentru ca, acum, eu vad ca ma aflu intr-un ocean de iubire absoluta si ca nu exista nimic altceva in afara de acesta. Dar pentru ca nu sunt corectat, vad altceva. Noi nu am parasit niciodata lumea Ein Sof (Infinit) , dar trebuie sa stabilim atitudinea buna fata de aceasta.

De fiecare data noi detalii sunt revelate pentru mine, trebuie sa imi schimb atitudinea, ceea ce inseamna intentia mea. De aceea Il rog pe Creator sa ma corecteze, pentru a-mi permite sa Il vad  ca indurare dezvaluita. Este un moment foarte important.

Nu ar trebui sa cer Creatorului sa corecteze starea mea, cum as cere sa corecteze actiunile Sale, ci mai degraba sa ma corecteze in asa fel incat sa pot vedea Creatia Sa asa cum este in realitate, ceea ce inseamna doar intr-un mod pozitiv.

Din Pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala 01.01.2013

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →