Înainte de a începe să citim sau să ascultăm un text purtător de informație spirituală, trebuie mai întâi să ne armonizăm cu locul în care este revelată spiritualitatea. Stă scris, “ De la dragostea pentru creaturi (adică de la dragostea pentru prieteni) ajungem la dragostea pentru Creator.” De aceea, de la început, noi trebuie să ne imaginăm grupul, conectarea corectă dintre noi, în mijlocul căreia așteptăm revelația.

Întreaga știință a Cabalei este dedicată revelației Creatorului față de creaturi. Iar succesul depinde de cât de corect îmi imaginez locul acestei revelații, asta însemnând condițiile sale: aspirația către ea, înalta apreciere, gratitudinea, și în același timp – suferința. Impresii bune și rele, adică înaltă inspirație și profundă disperare. Toate acestea împreună.

Dar până la urmă mă concentrez pe o realitate în care aștept revelația Creatorului – calitatea de a dărui, care guvernează din umbră asupra întregului univers. “Nu există nimeni în afară de El” – forța iubirii și a dăruirii.

Odată ce m-am pregătit în acest fel pentru a adera la această calitate pe măsura în care mi-o pot imagina din toată inima, cu trup și suflet, îndreptându-mi toate gândurile, dorințele și puterile către ea, pot începe să citesc textul. El poate fi formulat în termeni tehnici, cum e Talmud Eser Sefirot, sau poate fi o legendă – asta nu contează. În spatele a tot, încerc să văd cum descrie el relațiile dintre mine și forța superioară a dăruirii, adică în ce măsură îi corespund.

Despre asta îmi vorbește cartea sau vocea celui care mi-o citește. Indiferent sub ce formă primesc informația despre revelația Creatorului, eu voi fi gata să o percep.

Când ne privim viața, noi trebuie să încercăm să și vedem cum să revelăm în ea atitudinea Creatorului, care se “înveșmântează” în lume. Și în primul rând, în mod evident – într-un grup. El ne trezește pe toți împreună, “zi și noapte” (adică în diferite stări – urcușuri și coborâșuri) astfel încât să-L revelăm în cele din urmă în conectarea dintre noi.

Noi toți împreună suntem ca un instrument muzical care trebuie acordat bine și corect prin stabilirea calităților potrivite, conectărilor reciproce, a armoniei între noi, astfel ca instrumentul să cânte corect. Când bate acel vânt, care a cântat la vioara lui David, atunci și noi, precum acea vioară, vom cânta împreună.

În general, o persoană trebuie să încerce să vadă exprimarea forței superioare în toate evenimentele vieții sale, chiar dacă nu înțelege de ce și cum se întâmplă lucrurile. Pe de o parte, în viața cotidiană trebuie să încercăm să ne comportăm la fel de normal și să fim la fel ca oricine altcineva. Dar în același timp, în interiorul nostru, trebuie să ne raportăm la tot ca și cum ni s-ar revela Creatorul.

Deocamdată asta este ca un joc – nu e real, pentru că încă nu știi exact cum să descifrezi imaginea care îți apare, dar totuși, trebuie să cauți.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 03.01.2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →