Toata lumea pune aceeasi intrebare: daca Creatorul este atotputernic, de ce ne lasa El  sa suferim toata viata aceasta, care uneori este mai rea decat moartea? Daca El ne trateaza cu iubire, atunci de ce ne El ne afunda in aceasta stare oribila? Daca nu este altul in afara de El, atunci cum poate  face acest lucru? De ce a trebuit sa creeze in noi un caracter rau si ne cere sa ne intoarcem la bunatate printr-o asa lunga cale de suferinta?

De fapt, problema este ca nu exista nicio deficienta in Creator, si noi avem nevoie sa ne aducem singuri la simtirea deficitului din sinele nostru. Asta este imposibil fara munca grea. Noi nu muncim din greu pentru a primi implinirea, ci pentru a simti deficienta. Aceasta reprezinta intregul proces prin care trecem.

Ni se pare ca incercam sa ne implinim, dar nu este cazul. Noi doar lucram la construirea unui Kli de daruire, o dorinta de daruire, in interiorul nostru. Cu cat de mult urcam, cu atat mai mare este deficitul de daruire, necesitatea de a darui. Cand vom ajunge la Infinit, acesta va fi un vas (Kli)infinit, gol, cu o senzatie infinita de lipsa, de nevoie de daruire. Aceasta este realizarea finala a creaturii.

Din aceasta, am inteles ca nu putem incheia procesul in niciun alt mod. Nu exista nicio deficienta in Creator, cu care sa incepem; insusi conceptul de Creator este lipsit de orice este inexistent. Noi suntem cei care trebuie sa ajungem la o senzaţie de deficienta si, in special a daruirii.

Cu toate acestea, nu este dorinta Lui de a satisface deficienta creaturilor? Nu, nu este. Aceasta dorinta a Creatorului vine din perfectiune. Nu putem intelege asta, deoarece dorinta noastra este o consecinta a deficientei. Creatorul si eu suntem opusi reciproc, daruindu-ne reciproc unul celuilalt cu dorinte egale, dar dorintele noastre sunt din radacini complet diferite. Dorinta lui vine din perfectiune, deoarece El este initial perfect, iar dorinta mea vine din deficienta pe care am dezvoltat-o in mine pe cont propriu.

Prin urmare, aceasta deficienta nu este in detrimentul meu; este virtutea mea si am castigat-o eu insumi. A construi iubirea fata de El in interiorul meu ca o lipsa de daruire sau dorinta de a darui este, de fapt, iubire.

Din partea a treia Lectia zilnica de Kabbalah 3.05.10, Articolul Matan Tora

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →