Daca vrem sa realizam scopul creatiei si sa simtim placerea pregatita pentru noi de catre Creator, trebuie sa ne simtim asemeni unor creaturi ce sunt opuse Lui. Pe de alta parte, trebuie sa devenim asemeni Creatorului, deoarece perfectiunea este posibila numai la aceasta stare.

Se deduce ca trebuie sa includem aceste doua puncte opuse, aceste stari, proprietati, in noi insine. Si cand acestea se trezesc in noi, sarbatorim nasterea noastra spirituala. Dupa ce ne-am nascut spiritual, avem deja incluse in noi cele doua calitati: dorinta de a primi si dorinta de a darui, una impotriva celeilalte si noi existam intre ele, simtindu-le pe amandoua.

Asta se intampla ca rezultat al unei dezvoltari graduale, pas cu pas, din care trecem prin toate formele anterioare: neanimat-vegetativ-animat-maimuta-om al acestei lumi. Dupa asta, senzatii si experiente noi se nasc intr-o  persoana: aceasta se simte rau si vrea sa invete motivul pentru care traieste, sensul vietii sale.

Dezvoltarea omului adevarat incepe cu asta. Insa nu este, inca, o moarte spirituala. Poate dura cateva decade sau cateva cicluri de viata pana cand o persoana incepe, intr-adevar, sa foloseasca adevaratele ctiterii ca sa-si cerceteze propria natura in comparatie cu natura Creatorului.

Si daca timpul sau a venit, intr-adevar, si persoana poate sa analizeze aceste calitati, ea este adusa intr-un grup si spre studiu. Persoana invata ca ea este formata din dorinta de primire, deasupra careia se afla dorinta de daruire, Creatorul. Descopera ca exista un scop si ea se fla in procesul de a-l atinge; ca lucrul principal este mediul, care trebuie construit ca sa o corecteze si sa o imbunatateasca.

Persoana invata ca toate corectiile vor fi realizate prin ea, construind mijloacele pentru a ajunge la Creator si a deveni asemeni Lui. Prin asta, persoana realizeaza libera sa alegere si arata ca scopul vietii sale este de adeveni similara Creatorului.

Din acest motiv, persoana cladeste mijloacele care o afecteaza cu atributele daruirii. Apoi, calitatea de daruire pe care o primeste de la societate, de la mediu, incepe sa intre in contradictie cu inclinatia sa naturala, egoista.

Omul oscileaza mereu intre aceste doua calitati si, astfel, obtine liberul arbitru. Poate alege cine sa fie: dorinta sa egoista, propria natura, sau calitatea de daruire, natura Creatorului. Si poate chiar va folosi natura Creatorului pentru a impinge dorinta sa de a primi placere spre asta si sa foloseasca vointa sa de primire pentru daruire. Astfel, linia stanga devine inclusa in cea dreapta.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala din 07.10.2011, Shamati 167

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →