De la indepartarea de Creator la unitate

Incepem de la cel mai mic,cel mai indepartat punct. Nu este nimic mai indepartat de Creator decât omul.

Atributul Creatorului este daruirea, în timp ce atributul fiinţei create aparţine nivelului neînsufleţit. Nu există aproape nici o diferenţă între cele două, cu excepţia faptului că nivelul neînsufleţit se află sub controlul absolut al Creatorului şi este în proporţie de 100% in auto-negare, ca si cum nu are nimic al sau propriu.

Apoi nivelurile vegetativ şi animal apar. Acestea sunt oarecum diferite de nivelul neînsufleţit, nu în intenţiile şi dorinţele lor, ci în miscarea lor, care pare să fie opusa fata de Creator.

Nivelurile vegetativ şi animal cresc, se muta şi se dezvolta, şi, astfel, cresc mai indepartate de Creator. Ele încă nu parasesc controlul Lui, ci pur şi simplu Creatorul „le permite” să fie încorporate în cele două forţe şi să se dezvolte, fiind sub controlul Său. De aceea toate aceste niveluri sunt numite natura.

Apoi, nivelul uman apare, iar el, de asemenea, trece prin etapele: neînsufleţita, vegetativă, animala şi vorbitoare. Este în acest ultim nivel, in care va începe liberul arbitru.

Libertatea este un concept relativ şi depinde de obiectul observat. Noi nu judecam pietrele sau copacii, ci judecam animalele, care ne permit să le antrenam şi, astfel, să le folosim. Omul poate fi deja judecat în sensul deplin.

În cele din urmă, omul se trezeste cel mai departe de Creator; este atât de indepartartat, incat numim această natură  „înclinaţia rea”,  în timp ce etapele anterioare sunt numite natura, adică sub controlul Creatorului.

Deci, întrebarea este: Dacă cei mai mulţi oameni fac parte din nivelul natural de dezvoltare, cum vor avansa? La urma urmei, toţi începem de la nivelul neînsufleţit.

Pentru a face acest lucru, există un instrument special: suferinţa. Acest instrument actioneaza in noi şi ne face sa avansam. Noi asociem suferinta cu un sentiment negativ, dar trebuie să înţelegem că aceasta nu este doar un instrument, ci un întreg sistem care iniţiază dezvoltarea. Prin ea, totul se dezvoltă spre integritate.

Deci, în următoarele etape, dezvoltarea noastră este de asemenea în această direcţie, indepartati de Creator, în conformitate cu liberul nostru arbitru. În natura noastră, în înclinaţia rea, ne dezvoltăm mai indepartati de Creator, şi aşa trebuie să venim mai aproape de El cu ajutorul intenţiei. Pornind de la un anumit punct numit „Lishma” (de dragul Lui), începem să ne apropiem mai mult de Creator şi să intram la El.


In acest punct iniţial al intenţiei altruiste dobândim pentru prima data adevaratul liber arbitru, în timp ce anterior am avut doar substitutul egoist.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 04/01/12,  „Libertatea”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: