Existăm în această lume într-o stare unică creată prin extensia Luminii de sus în jos. Lumina a creat toate vasele, dorinţele şi noi suntem singura parte din întreaga realitate care are liber arbitru pentru a schimba această stare şi întreaga natură, creaţia întreagă.

Toată natura ne-a fost dată astfel ca noi să o putem utiliza şi să ne ridicăm la statutul înalt al Creatorului. Prin urmare, nu ar trebui să ne aşteptăm la mai mult de sus şi, dacă suntem în întârziere în realizarea etapelor unde trebuia să schimbăm deja, atunci le vom experimenta ca suferinţe. Presiunea naturii este în constantă creştere, deoarece, includerea în ea, este un motor special de dezvoltare; diversele Lumini coborând constant de sus, se manifestă cu mai multă forţă şi trezesc mari gene spirituale (Reschimot) în noi. După toate, corecţia începe mai uşor şi progresează spre mai dificil.

Dar, dacă noi suntem în întârziere şi nu corectăm Reshimot care se trezesc în noi astăzi, atunci mâine, acumulăm o datorie cu întârziere şi creşte diferenţa dintre două Reshimot, cel de astăzi şi cel de mâine. Şi, a doua zi, va fi triplată, şi, datorită acestor Reshimot se multiplică, vom experimenta durerea, adică diferenţa dintre mine şi Lumină.

În loc să umplem acest gol, devenind egal cu Lumina prin conectarea la ea, devenind un singur sistem integrat în scopul de a înţelege, a simţi, a fi umplut de ea şi a participa la toate acţiunile sale, noi acţionăm împotriva ei şi continuăm să creştem opoziţia noastră faţă de ea.

Această opoziţie este acelaşi lucru ca suferinţa pe care o simţim pentru că dorinţa noastră de primire vrea Lumina! Chiar dacă nu realizăm ceea ce dorim, ne găsim în faţa a ceva de care avem nevoie, dar nu îl obţinem. Şi acest lucru este experimentat ca tot felul de suferinţe.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 18.10.2010, “Învăţătura şi esenţa Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca spirituala | Add Comment →