Exista o dorinta de a primi si exista o dorinta de a darui. Intreaga creatie este doar opozitia uneia fata de cealalta. Dorinta de a darui conduce dorinta de a primi pentru a o aduce la propria ei identificare si a o face echivalenta cu dorinta de daruire. Acesta este programul initial al dorintei de daruire.

Natura celui bun, conform stiintei Cabalei, este bunavointa (facerea de bine). Asa dupa cum Creatorul este perfect, tot astfel el are un program de imbunatatire a creatiei. Si exista doar o cale catre perfectiune: Creatia trebuie sa simta starea Creatorului. El a creat creatia in opozitie cu El insusi, separat de El insusi si El ghideaza creatia printr-o succesiune speciala de stari, prin care creatia atinge intelepciunea Creatorului si simte ceea ce se afla in Creator.  

Dar nu este indeajuns doar sa inteleaga si sa simta, creatia atinge de una singura natura Creatorului, incluzand tot ceea ce se gaseste in creatie si in conducerea ei. Astfel, forta daruirii este numita “Lumina” iar forta receptiei “vas”. Similaritatea calitatilor lor se numeste “o intentie de daruire” sau “un ecran”. Datorita intentiei atruiste si prin natura actiunilor sale, dorinta de a primi devine una de daruire. De fapt, daca primeste pentru a multumi pe cineva, aceasta comite un act de daruire folosind receptia ca pe un mijloc: ea nu are nici o alta cale de a stabili contactul si de a darui orice, oricui.

Cum putem participa noi in proces? Cum castigam mai multa intelegere? Cum atingem nivelul Creatorului? Cum simtim actiunile Sale? Pe scurt, cum ajungem ca El? In fond, acesta este scopul – sa devenim ca El.  

Inca nu intelegem ce inseamna “sa aducem placere Creatorului,” dar “echivalenta cu Creatorul” este mai aproape de intelegerea noastra egoista. Sa semanam cu El inseamna sa daruim, sa intelegem daruirea, sa ne-o asumam, sa conducem creatia… Totul sta in asta.

Dar in fapt, sa fim ca si El, inseamna sa intelegem, din capul locului, intregul program si cursul complet al actiunilor cuprinse in acesta de la inceput si pana la sfarsit. O asemenea intelegere impune ca intregul sa fie desfacut si apoi recladit. In acest mod, noi dezvaluim abisul dintre Creator si creatie, impreuna cu legatura care ii aduce la echivalenta. In aceasta, Lumina si intunericul, plusul si minusul, pozitivul si negativul, se conecteaza la fiecare nivel.  

In procesul dezvoltarii noastre, sub influenta constanta a Luminii, un vas dobandeste diverse forme pana cand atinge “capatul final”—completa echivalenta a insusirilor cu Creatorul. Dar vasul trebuie sa treaca prin aceste stagii de schimbari secventiale in deplina intelegere, in acord, dorindu-le si chiar, actionand independent.

Astfel, trebuie sa realizam faptul ca suntem opusi Creatorului, sa dorim sa ne schimbam si sa devenim asemanatori cu El, sa intelegem programul care ne va schimba, sa actionam conform acestuia din dorinta noastra proprie si sa ducem pana la capat noi insisi intregul lant de actiuni succesive asupra noastra si, in acelasi timp, asupra tuturor nivelurilor creatiei aflate sub noi: neanimat, vegetativ si animat.   

Trebuie sa realizam aceasta ridicare, de la conditia de spargere la corectie, printr-un angajament personal total. In functie de schimbarile cerute de moment, noi trebuie sa castigam in judecata si in simtire, devenind inclusi in programul comun, si sa efectuam actiuni de invocare si ghidare a fortelor necesare. 

Numai in acest mod vom atinge echivalenta de forma cu Creatorul si vom deveni similari cu El in forta, intelegere si in toate celelalte. Acesta este cel mai inalt grad al dezvoltarii noastre.
Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 11/7/11, “Matan Torah (Daruirea Torei)”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment →