Cabaliştii încearcă foarte mult să ne explice principalul moment al muncii noastre: cum să ajungem la liberul arbitru. Încep prin a ne explica că nu avem nicio libertate de fapt. Descoperirile din biologie, ecologie, psihologie, genetică şi alte ştiinţe fac acest lucru evident. Nu suntem liberi.

Fiecare persoană s-a născut într-o familie pe care nu a ales-o, o societate pe care nu a ales-o, o naţiune şi trăsături pe care nu le-a ales. A fost şcolit în locuri pe care nu le-a selectat el. Şi cum ar fi putut să facă o alegere el însuşi? Familia sa, grădinţa, şcoala, i-au furnizat mediul, sub influenţa cărora s-a dezvoltat.

Foarte rar, ca şi cum ar fi accidental, o persoană se găseşte sub o influenţă străină, de exemplu a cărţilor, şi se dezvoltă uşor diferit decât mediul său. Sunt foarte puţini oamenii de acest tip şi ei sunt ghidaţi de Sus.

În ceea ce priveşte restul, aşa cum Baal HaSulam scrie în articolul său Liberatea, Nu sunt independent în felul în care stau, mânânc, dorm, mă îmbrac sau vorbesc. În general acela nu sunt eu. Totul este împărţit în mine de către mediu, priorităţile care mă fac să mă comport într-un anume fel, chiar şi când sunt singur. Am internalizat valorile mediului şi ele au devenit ale mele proprii.

La început am fost o picătură de sămânţă: am primit totul de la mediu: părinţii, cei apropiaţi, educatorii şi învăţătorii, prietenii, strada, oraşul, etc. Chiar şi picătura de sămânţă însăşi nu mă reprezintă, deoarece a moştenit trăsăturile de la părinţi.

Înseamnă că omul nu are nicio libertate, nu are nimic despre care să se spună că este al lui propriu. Pe de o parte este foarte greu să fim de acord cu asta, dar pe de alta, oamenii de ştiinţă au descoperit deja acest lucru şi au subscris complet la asta. Numai în societatea umană noi judecăm o persoană după cum este, chiar dacă în realitate o personă întruchipează mediul care a scluptat-o.

Din punct de vedere spiritual, date fiind condiţiile în care ne găsim, nu putem vorbi despre noi.  În spiritualitate, fiecare dintre noi începe cu o picătură de sămânţă numită punctul în inimă. Atunci când o persoană începe să simtă acest punct în ea, este adusă la mediul corespunzător.

Din prima lectie, Congresul WE! 4/1/2011

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara | Add Comment →