Corectia lumii incepe atunci cand ne unim in grup si revelam forta daruirii intre noi. Atunci acest grup corecteaza intreaga lume, care este gata sa se uneasca cu el, sa se alature mesajului. Astfel ne miscam catre sfarsitul corectiei, catre totala realizare.

In virtutea a ce incepem sa simtim, sa intelegem, si sa realizam necesitatea corectiei? In functie de ce anume ajungem la aceasta concluzie? In conformitate cu ce stiinta, cu ce date experimentale?

Viata insasi ii demonstreaza deja necesitatea. Este demonstrat clar ca ne aflam intr-o lume integrata, toate partile sunt interconectate. Insa, suntem conectati prin ura si o stare de lucruri ingrozitoare. Aceste relatii se afla in criza care se descopera intre oameni, prin repulsia si egoismul dintre ei. Toate conexiunile noastre sunt invaluite in aceasta criza si prin urmare viata noastra devine din ce in ce mai dificila. Noi suferim din ce in ce mai mult datorita lipsei scopului.

De aici putem vedea ca ne apropiem de o anumita realizare si, aparent, trebuie sa luam anumite masuri. Dupa aceea vom incepe sa descoperim treptat ca suntem neputiinciosi in fata lumii. Nu putem corecta nimic in societatea din jurul nostru.

Ne-am certat la maxim cu natura, distrugand-o intr-o asemenea masura incat o amenintare mortala pluteste asupra noastra. In final, ramane doar sa ne corectam pe noi insine. Daca devenim corectati de dragul unificarii, atunci aparent, viata noastra va deveni mai buna si mai sigura. Astfel, stiinta si experienta dureroasa creaza pentru noi o fundatie, ingaduindu-ne in primul rand sa realizam ca este util sa ne corectam.

Intr-o anumita masura lumea din jurul nostru este deja de acord cu prezenta crizei globale si cu necesitatea dobandirii adevaratei unificari dintre noi. Sa presupunem ca oamenii vad ca suntem obligati sa ne unim. Insa cum?

Se ridica un semn de intrebare, care este foarte semnificativ. In fond, daca masele devin saturate cu asta, daca vad ca nu mai este nimic altceva de facut, atunci vor striga dupa ajutor, dupa salvare. Este scris, “Fiii lui Israel au strigat de la munca.” Si chiar daca masele nu sunt “fiii lui Israel”, adica nu aspira catre Creator, ele sunt fara nici o indoiala pregatite pentru asta. In acest fel iese o natiune din Egipt. Cine poate vedea si intelege intreaga imagine, in afara de anumiti conducatori?

In fata ochilor nostri, umanitatea  se rostogoleste treptat catre aceasta stare. Exista suficiente fapte care dovedesc asta, si care ne pot intari pe aceasta cale.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 7/27/11, “Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Lumea, Unitate | Add Comment →