Noul meu articol pe Linkedin “Două moduri de a face față Covidului”

Statul Israel și coronavirusul au avut până acum o relație tumultuoasă (nu că în restul lumii a fost foarte liniștită). Am început fiind în topul lumii, când am reușit dincolo de așteptările oricui în primul blocaj. După câteva săptămâni, ne-am gândit că vom învinge virusul, așa că am ieșit cu toții să sărbătorim și virusul a revenit cu putere. În câteva săptămâni, am trecut de la vârf la abis, întrucât mai mulți oameni la milion decât în altă parte au prins virusul în țara noastră mică, chiar mai mult decât în Statele Unite în cele mai grave momente ale sale.

Umiliți și reticenți, am intrat într-un alt blocaj și tsunami-ul de contaminare a început să se retragă. Când am ieșit, virusul a lovit din nou. Din fericire, de data aceasta au apărut vaccinurile și Israelul s-a grăbit să obțină milioane din ele. A funcționat o vreme și numărul de cazuri noi a scăzut aproape de zero.

Apoi a apărut tulpina Delta și tot ce credeam că am realizat s-a prăbușit. Acum suntem în mijlocul administrării vaccinului de rapel (al treilea) în speranța de a reduce din nou răspândirea, dar nu mai suntem încrezători și nu mai sperăm că vom scăpa cu adevărat de virus. Mai mult decât orice, Covid pare să ne fi învins sfidarea. Mulți dintre noi nu mai cred că ne vom întoarce la zilele pre-Covid și au dreptate.

Natura nu se va lăsa. Încă de la început, în vremea primului blocaj de succes, am spus că acesta nu este un alt virus, ci o nouă etapă în relația noastră cu natura. Ați putea spune că ne-am epuizat creditul cu natura și acum ne cere să plătim pentru ceea ce luăm. Dacă nu vrem să plătim, bine, dar natura nu va da.

Există două modalități prin care putem învăța să facem faţă naturii: una lungă și dureroasă sau una scurtă și plăcută. În prezent, călcăm pe drumul cel lung și dureros. Pe acest traseu, nu luăm în considerare unde suntem, oamenii care ne înconjoară și întreaga planetă care ne susține. Le folosim și abuzăm de toate pe calea noastră și ne concentrăm doar asupra noastră.

Acest drum, cel narcisist, vede doar nevoile sinelui. Acesta este motivul pentru care nu putem vedea consecințele acțiunilor noastre, astfel încât calamitățile ne surprind atunci când au loc. Dacă pășim pe o stradă aglomerată legaţi la ochi, suntem siguri că vom da peste alți oameni, ne vom împiedica de obstacole de-a lungul drumului nostru și chiar vom fi loviți de traficul pe care nu-l putem vedea.

Când ne uităm doar la propriile nevoi, datorită egoismului nostru, ne acoperim ochii, negându-ne conștientizarea tuturor celorlalte lucruri din existență. Nu ar trebui să fim surprinși că ne lovim de lucruri.

Când ni se întâmplă lucruri rele personal, social, național sau global, nu este pentru că sunt nenorociri sau că oamenii răi ni le fac. Au fost acolo tot timpul și am fi putut să-i vedem, să fim mai atenți și să evităm orice lovire sau disconfort. Cu toate acestea, le-am ignorat și am continuat să mergem drept. Durerea pe care o simțim acum nu este pentru că ne-au lovit, ci pentru că noi ne-am lovit de ele. Noi trebuie să spunem „scuze” și să ne gândim unde mergem, nu invers.

Acest lucru ne aduce la calea scurtă. Dacă deschidem ochii pentru a privi în jurul nostru, vom vedea că totul este conectat și se mișcă în sincronie cu orice altceva. În natură, considerarea reciprocă este un dat. La noi este inexistent. Dar dacă deschidem ochii spre ea, vom putea începe să lucrăm cu ea, să o construim printre noi.

Construind o considerație reciprocă, în acord cu natura, ne vom sincroniza cu ea. Atunci vom ști ce să facem, când să o facem și cum să o facem, astfel încât viețile noastre să se desfăşoare lin pe drumul lor.

Vaccinurile și blocajele sunt necesare atât timp cât nu ne putem sincroniza cu natura. Dacă putem deveni la fel de atenți și armonioși ca natura, nu vom avea nevoie de blocaje, așa cum natura nu intră niciodată în blocaj și nu încetează să evolueze.

Frânele pe care le apasă natura sunt calea naturii de a ne forța să ne oprim și să ne îndreptăm către o cale mai atentă, unde îi vedem și pe alții și nu numai pe noi înșine. Dacă începem să ne schimbăm mentalitatea spre o considerare reciprocă, mai degrabă decât înstrăinare și îndreptăţire de sine, vom fi liberi să colindăm planeta în siguranță, sănătoși și fericiți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup | Add Comment →