Munca interioara a unui Kabalist: Iubirea Prietenilor

Din articolul lui Rabash, Iubirea Prietenilor: Si un om l-a gasit, si iata, el ratacea prin tara. Si omul l-a intrebat, zicand: Ce cauti? Si el a zis: Caut pe fratii mei. Spune-mi te rog unde isi pasc turma (Geneza, 37).

O persoana care si-a pierdut calea in domeniul vietii nu poate trai astfel mult timp. El cauta sfaturi si oameni care sunt asemenea lui, fratii sai. El simte ca trebuie sa gaseasca alt drum, dar nu in dimensiunea corporala, unde se afla, ca un animal: mai degraba, acest drum ar trebui sa il ajute in viata sa si sa devina uman.

De aceea el ii cauta pe aceia care isi pasc turma, adica isi controleaza animalul din ei. El vrea sa se alature lor si sa le devina frate, astfel incat ei sa il invete cum sa devina un pastor si cum sa se ridice deasupra animalului din el.

El simte ca si-a pierdut drumul prin tara, ca el este acel animal, magarul ratacitor (magar-Hamor, in ebraica, este derivat din cuvantul Homer-materie). O persoana vrea sa ridice umanul din el prin eliberarea sa de regula animalului. Pentru aceasta el cauta oameni care controleaza animalul din ei, care il pot ajuta sa se intareasca pe calea sa. Ei sunt fratii sai, si el ii cauta!

Un barbat ratacind prin tara (Tara-Eretz; radacina lui Eretz vine din Ratzon-dorinta) se refera la un loc in care rodul pamantului (rezultatele vietii) … va rasari. Animalele(oameni fara un scop inalt) ratacesc prin tara pentru a se mentine aici si acum. Dar cum gasesc calea care ma transforma pe mine in uman si sa obtin…rodul (puterea spirituala si cunoasterea) domeniului care sa sustina lumea (sa aduca viata spirituala)?

Si muncile campului sunt aratul, semanatul si secerisul. Aceasta este munca unui om prin care el se simte implinit. Se spune despre asta: Ei, care, in lacrimi au semanat, vor culege in bucurie Este evident ca pentru munca grea pe care o facem cu lacrimi in ochi, primim rezultate bune numai la sfarsit. Trebuie sa avansam, in ciuda lacrimilor si a tuturor greutatilor, si deci avem nevoie de sprijinul puternic al mediului…si acesta poarta denumirea de Tara pe care Domnul a binecuvantat-o.

O persoana deplange animalul din el, de care trebuie sa scape pentru a se ridica la nivel spiritual. Pentru aceasta are nevoie de sprijin puternic care sa ii permita sa se pastreze, mai curand in spiritualitate, decat in lumea materiala care il trage in jos. Aceasta este binecuvantarea Creatorului de la care capatam puterea de a avansa.

Persoana care rataceste prin tara este o persoana care a pierdut directionarea spre scop. El nu stie ce sa faca mai departe. El simte in mod clar, ca nu vrea sa traiasca dupa criteriul animal al binelui si raului, de vreme ce o asemenea viata nu este insufletita, intre granitele aceleiasi tari-dorinta.

Cu toate acestea, cum ma pot ridica de la nivelul de magar (materie) la cel de om? Nu am cunostinta de calea reala care ma duce acolo. Trebuie sa gasesc o forta exterioara care ma va impinge in afara nivelului insufletit, la fel ca o samanta care are nevoie de un sol fertil ca sa germineze. Sunt incapabil sa fac asta singur. Sunt sub controlul total al animalului din mine si oricum nu am sansa sa ma eliberez de viata mea de animal. Daca o forta externa nu ma trage din asta, in sus, catre o noua dimensiune, imi voi termina zilele ca un animal.

De aceea imi voi exercita liberul arbitru si voi intra intr-un grup de Kabbalah definit prin iubirea fata de prieteni. Eu inteleg ca fara ei, nu pot avansa. Iubirea se manifesta atunci cand fiecare simte ca grupul este mai important pentru el decat magarul sau. Grupul este nivelul sau uman. Cu ajutorul lui el va atinge adeziunea cu Creatorul si va deveni similar cu El. Totusi, aceasta este conditionata de implicarea persoanei in grup, pentru a primi forta de la el si de a se ridica deasupra magarului din el, la nivelul de om.

Lumina care vine prin grup creeaza in mine omul. Grupul se dizolva in corpul meu, in timp ce Lumina care il umple devine Lumina vietii mele. Singura cale pentru a atinge aceasta stare este iubirea pentru prieteni, prin care ii iubesc mai mult decat pe mine. Ei sunt parti ale sufletului meu, in timp ce eu sunt doar magarul meu, materia. Prin suportul mutual reciproc, ne putem ajuta sa devenim umani.

Fortele care va impiedica sa va conectati cu prietenii sunt numite exil. Noi simtim exilul atunci cand ne arde dorinta de a ne conecta cu grupul, si nu putem. Faraonul sta in noi si conduce neamul Israel din mine.

Totusi, aspirand la iubirea prietenilor, noi devenim demni de a iesi din exilul Egiptean si de a primi Torah, forta care ne uneste. Povestea neamului Israel in Egipt si ratacirea lui in desert este povestea corectarii unui prim punct spiritual pentru a atinge pamantul, Tara Israel, dorinta numita Israel (Iashar-El- direct la Creator).

Din Part. 4 Lectia Zilnica de Kabalah 24.05.10, Articolul Iubirea Prietenilor

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: