Întrebare: Pot să rezonez cu adevărat la explicația dv cu privire la locul omului în natură, la faptul că, drept rezultat al evoluției sale egoiste, acesta devine mai josnic și mai nefericit decât toate creaturile. Uneori mă uit la câinele meu și-i invidiez viața. Nu este deranjat de nici o întrebare și nu are nici o problemă. Singura lui problemă este să aibă ceva de mâncare.

În trecut umanitatea se străduia să supraviețuiască, fără să-și pună întrebarea care este sensul vieții. Acum, când avem o relativă abundență și nu mai suntem nevoiți să ne luptăm pentru pâinea noastră zilnică, dintr-o dată apare și întrebarea „De ce este necesar tot acest joc numit viață?”

Rezultă că toată înțelepciunea noastră, evoluția noastră și creierul nostru sunt lipsite de valoare pentru că nu ne furnizează răspunsul la această întrebare de bază: care ar trebui să fie următoarea fază a evoluției noastre? Putem să ne prevedem viitorul?

Răspuns: Dacă există întrebarea, dorința neîmplinită, deficiența, atunci probabil că vom găsi și răspunsul. Au existat în istorie oameni care au putut vedea în viitor. Interesant, viitorul există! Întrebarea este dacă ne putem conecta la el.

Dacă evoluăm în conformitate cu planul naturii, atunci se pare că îl putem descoperi, citi, înțelege și simți. În fond el există deja în natură sub forma forțelor echilibrate. Astrofizicienii care studiază viața în spațiu, afirmă și ei că întregul univers este un gând unitar. Oamenii de știință care cercetează natura sunt extrem de materialiști dar, în același timp, afirmă că existăm într-un câmp de gândire.

Software-ul evoluției care ne operează este încorporat. Noi suntem produsul acestui software șievoluăm în conformitate cu acest scenariu. Software-ul gestionează echilibrul dintre forțele naturii. Rezultatul acestui echilibru este acela că particulele elementare s-au conectat formând obiecte și corpuri, acesta fiind modul de evoluție al întregului univers de la Big Bang și până acum.

Cum putem descoperi această latură ascunsă a naturii? Știm că legea de bază, de fapt unica lege a naturii care ne determină toate sentimentele, înțelegerea și percepțiile, este legea echivalenței de formă. În conformitate cu această lege, dacă eu simt ceva asta se datorează faptului că acest atribut există în mine într-o formă oarecare.

Dacă văd o culoare albă sau galbenă, dacă aud sunete și simt arome, înseamnă că discern ceva în simțurile mele, adică aceste forțe, aceste atribute, la fel ca și fenomenul pe care îl percep, există în interiorul meu. Un lucru îl determină pe celălalt; modelul meu intern este pe măsura imaginii externe.

Putem observa acest lucru la copii, care nu observă multe fenomene înconjurătoare până în momentul în care noi le explicăm, îi învățăm jocuri potrivite vârstei și-i ajutăm să discearnă și să guste aceste fenomene. Cu alte cuvinte, orice persoană poate să-și dezvolte în internalitatea sa, senzația perceperii viitorului necunoscut.

Noi putem descoperi viitorul dacă mai întâi explorăm natura care se află dincolo de noi. Dacă întreg universul este un software imens, ca acela dintr-un computer, care ne afectează prin acest gând unic, această idee unică, atunci trebuie să ne familiarizăm cu el și să-i aflăm planurile pe care le are în ceea ce ne privește. Cum ne putem conecta la el? Ce simțuri, miresme, senzori sau mecanisme de gândire ne sunt necesare? Cum ar trebui să ne pregătim inimile și mințile, adică dorințele și gândurile, pentru a percepe viitorul?

Aici ne confruntăm cu o problemă extrem de serioasă. În fond, natura, în calitate de gând suprem care ne susține și ne controlează, este absolut integral, rotund și mutual conectat. Ea nu ne sparge în componente separate, conform naturii noastre inanimate, vegetale, animate și umane, sau în culori și sunete separate. În natură, totul este conectat într-un întreg care este conectat în interior.

Ca rezultat al evoluției umanității pe această planetă, aceasta a descoperit treptat conexiunea dintre oameni, care a devenit tot mai puternică. Aceasta în ciuda faptului că nu dorim să ne conectăm și fiecare dintre noi ar prefera să stea singur fără să-l deranjeze nimeni. Nu așa funcționează însă lucrurile și în fiecare zi descoperim inperdependența noastră, din ce în ce mai profundă.

Până și diferitele ramuri ale științei devin integrate astăzi. Aceleași legi, aceleași legături, opereză peste tot, într-o manieră ușor diferită și drept rezultat, le împărțim în legi care operează asupra corpurilor solide, lichide, gazoase și asupra plasmei. De fapt în natură nu există diferențieri. Noi suntem cei care facem împărțirea în diverse arii – biologie, zoologie, mecanică, electricitate – și studiem separat fiecare domeniu. Pur și simplu nu putem percepe totul ca întreg, ca formă integrală.

Divizăm natura în arii diferite pentru a fi capabili să o înțelegem cât de cât. Totuși, există deja multe tendințe de conectare a diverselor arii, așa cum a fost prima mea profesie, bio-cibernetica. Creăm tot mai multe științe interdisciplinare pentru că înțelegem că, în realitate, totul este unificat.

În timpuri străvechi, știința nu era dezvoltată iar oamenii de știință aceau cunoștințe universale, din toate ariile, un exemplu fiind Leonardo Da Vinci. Fiecare dintre aceste personalități era un geniu în filozofie pentru că filozofia includea întreaga cunoaștere despre natură. Cu toate acestea, ulterior ne-am dezvoltat această cunoaștere atât de mult încât o singură persoană nu a mai putut percepe totul. Acesta este motivul pentru carea a trebuit să divizăm cunoașterea în diferite arii, deși de fapt ele constituie același sistem.

Așadar, trebuie să învățăm, simțim, înțelegem și cunoaștem planul suprem care ne acționează astăzi, care ne va pune în mișcare mâine și în nenumărații ani ce vor veni. După ce îl vom cunoaște, noi vom ști chiar și ceea ce se va întâmpla după moartea noastră. De fapt conștiința și cunoașterea noastră, sentimentele noastre nu mor o dată cu corpul nostru proteic, atunci când acesta încetează să mai existe. Toate acestea sunt forțe care nu dispar. Vom învăța despre viața din afara granițelor corpului atunci când vom deveni integrali, cum este întreaga natură, fiind familiarizați cu planul ei.

În acest scop trebuie să ne dezvoltăm un simț integral în așa fel încât toți oamenii din lume și toată natura să fie conectați într-un singur sistem unificat, fără să existe nici un fel de diferențe între ei. Dacă îmi construiesc percepția în acest fel, voi simți că eu și toți ceilalți oameni ne conectăm într-unul. Voi simți imediat că trăiesc într-o dimensiune superioară față de aceea în care mă aflu astăzi. Voi începe să simt planul creației și forțele prin care operează acesta asupra noastră, ca asupra unui singur om.

Ca urmare, poate că vă temeți că vă veți pierde identitatea și veți ezita să vă atașați de ceilalți, dar trebuie să știți că tocmai datorită acestui proces veți începe să vă cunoașteți cu adevărat.

From KabTV’s “A New Life” 2/23/14

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment →