Este important de știut:”Ce mă preocupă?” În fiecare moment în care mă simt viu și bine, sunt plin de griji. Deci, ce mă neliniștește?

Sunt îngrijorat pentru propria mea bunăstare, liniștea mea, realizarea, ce mă va face mai fericit, pace și liniște, securitate, hrană și bunăstarea familiei?

Sau îmi fac griji cu privire la prieteni ca o mamă cu un copil, căutând ce le lipsește și ce ar trebui făcut pentru ei? Trebuie să-mi fac griji pentru grup ca o bonă credincioasă? Asta înseamnă că trebuie să verific intenția grijilor mele.

Întreaga creație coboară progresiv până la lumea noastră în care existăm sub o formă fizică și în situația cea mai de jos. Ne simțim ca și cum am fi detașați de lumea spirituală când, de fapt, asta nu poate să fie. Deci, această lume este numită imaginară.

Presupunem că existăm într-o lume vastă umplută de multe obiecte fizice. Totuși, de fapt, este în întregime spirituală, dar noi nu o recunoaștem și nu o simțim.

Este deci foarte important de verificat ce mă neliniștește în fiecare moment. Intrarea în lumea spirituală înseamnă a continua să mă preocup de ceea ce este și vital în viață: hrană, somn, sănătate, bani și relații cu oamenii dar, inconștient, sunt mereu tulburat de gândul despre cum să organizez grupul pentru ca să devină Sechina (divinitate), un loc ideal pentru a descoperi Creatorul.

Trebuie să mă obișnuiesc să fiu fericit de preocuparea mea pentru grup. Dacă încetează să mă preocupe acest subiect, atunci sunt neliniștit să știu de ce nu îmi fac griji pentru prieteni. Asta trebuie să devină un obicei. În lumea noastră, obiceiul devine a doua natură.

Să presupunem că mi se dă un copil care îmi este străin pentru care nu am sentimente. Dar, nu am alegere; Sunt obligat să-mi fac griji cu privire la el, zi după zi. La final, încep să mă gândesc la el tot timpul. La fel este în ceea ce privește grupul. Trebuie să atingem această stare care este posibilă doar prin determinare și revenind fără încetare la gândurile mele cu privire la grup.

Și după toate aceste planuri frumoase de grijă cu privire la grup, sprijinul meu, atragerea Luminii în el, cu privire la Creator și a-I aduce mulțumire, trebuie să mă întreb, unde este El și unde sunt eu subconștient. Trebuie mereu să precizez pentru cine/ce fac toate acestea. Desigur, sper să primesc o recompensă, dar ce anume?

Ar putea fi faptul că, între timp, nu sunt pregătit să-mi imaginez o recompensă. S-ar putea să înțeleg că, mai târziu, prin efortul meu, voi cere control, respect și transcendența vieții și morții, ceva tangibil și foarte important pentru mine. Și acolo, trebuie să știu ce este mai important pentru mine. Este recompensa mea sau capacitatea de a aduce mulțumire prietenilor și Creatorului?

Pot renunța la recompensă sau, cel puțin, la o parte din aceasta? Și, când renunț la o recompensă, nu o înlocuiesc prin altceva, precum gloria și apoi onoarea?

Ce înseamnă a aduce plăcere Creatorului? Prin ce mijloace pot să o fac și ce dorințe resimt? Prin ce voi simți că, Creatorul este mulțumit de mine? Este necesar să încerc să separ dorințele mele și percepția mea în cât mai multe părți posibile și să văd cum muncesc cu ele. Cu cât am mai mulți parametri, cu atât mai mult dezvolt percepția mea.

Asta seamănă cu pixeli pe un ecran al calculatorului care determină rezoluția sa: într-un centimetru pătrat nu pot exista două sute de pixeli; ar putea să existe o mie, sau ar putea să fie două mii. Cu cât există mai multe puncte, cu atât imaginea este mai frumoasă și mai bună.

Același lucru se întâmplă cu dorințele noastre. Cu cât le analizăm mai mult, cu atât de apropiem de adevăr, de adevărata percepție.

Din congresul de la Los Angeles, ”a doua zi”, 01.11.2014, Lecția 4

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →