The Times of Israel a publicat noul meu articol “Un tratat de pace este măreţ, acum însă avem nevoie de pace”

La 40 de ani de la tratatul de pace cu Egiptul și la 26 de ani de la tratatul de pace cu Iordania, Israelul a semnat un alt tratat de pace cu o țară arabă: Emiratele Arabe Unite (UAE). Spre deosebire de fostele două tratate, acest tratat pare pregătit să creeze o relație caldă cu o țară pregătită și dispusă să conducă relații diplomatice și comerciale complete și calde, cu ambasade, investiții în tehnologie și turism. Și în absența disputelor teritoriale și legate de refugiați, drumul pare pavat către implementarea cu succes a acordului.

Dar, pentru toate meritele unui tratat de pace, există o mare diferență între pace și un tratat de pace. Un tratat de pace va dura doar atât timp cât părțile au interesul să îl păstreze. Se bazează pe calcule înguste, care s-au acumulat între țări, suficient pentru a semna un accord, din care va beneficia de aceste interese. Dar, atunci când interesele nu vor mai exista, nimic nu va menține pacea.

Cuvântul ebraic pentru „pace” este shalom, din cuvântul shlemut (integralitate). Acest lucru este interesant, deoarece integralitatea nu implică lipsa urii, ci mai degrabă includerea ei sub guvernarea iubirii. Ne putem gândi în acest fel: nu putem dori nici măcar să ne unim cu cineva, înainte să simțim durerea despărțirii de acea persoană. La fel, pentru a construi iubirea cu cineva, trebuie să o dorim și nu putem ajunge să o dorim decât dacă simțim mai întâi că urâm persoana respectivă și dorim să scăpăm de ură, și să o transformăm în iubire.

Când se trezește pentru prima dată un sentiment pozitiv pentru cineva, încă nu este iubire; este încântare. Prin natură, încântarea este intensă, dar de moment. Dacă dorim să continuăm să simțim iubire după ce s-a stins farmecul, trebuie să lucrăm asupra ei și să ne ridicăm deasupra dezamăgirii și a altor sentimente negative care apar în noi spre persoana admirată anterior. Dacă vom reuși, acesta va fi începutul iubirii. De aici înainte, evoluția sau involuția iubirii va depinde de dorința noastră de a transcende stări recurente de ură și respingere, prin construirea unei iubiri mai puternice decât ura manifestată.

Se dovedește că intensitatea iubirii depinde de intensitatea urii care o precede. Când ați ajuns într-o stare în care ura dintre voi s-a expus la maxim și tot ați reușit să o acoperiţi cu iubire, atunci ați obținut o stare de shlemut, și anume integralitatea, pacea. Ai simțit cea mai intensă ură și totuși ai ales iubirea peste ea. De aici înainte, nimic nu poate divide pe cei care se îndrăgesc; au atins shalom, pacea.

Iar ceea ce este adevărat pentru oameni este la fel de adevărat și pentru națiuni. Tratatul de pace cu Emiratele Arabe Unite nu are motive să eșueze. Așa cum am spus mai devreme, avem interese economice comune și nu avem motive de dezacord. Însă pentru a obține o pace adevărată, solidă și de durată în Orientul Mijlociu, națiunile vecine vor trebui să se ridice peste ura uriaşă.

Știu că în final, pacea va câștiga. Toată creația se îndreaptă către o unitate crescândă, astfel încât în cele din urmă toate națiunile vor trebui să-și transcendă ostilitatea și să aleagă pacea. Singura întrebare este câți oameni nevinovați vor trebui să sufere până se va întâmpla asta.

Oamenii cred că pentru a face pace este nevoie de concesii. Nu cred asta. Dacă faceți concesii, vă veți aștepta mereu rândul pentru a prelua totul. Dar pacea, așa cum tocmai am spus, înseamnă integralitate, iar integralitatea înseamnă că fiecare persoană trebuie să se simtă pe deplin mulțumită. Acest lucru este posibil numai dacă toți oamenii simt că împărtășesc un obiectiv comun, care este mai mare decât ambițiile lor individuale: obiectivul unității.

În timp ce fiecare persoană rămâne în religia sau credința sa, oamenii vor dori să se unească peste aceste diferențe. Și la fel cum ura mai mare formează baza unei iubiri mai mari între oameni, o diviziune mai mare constituie baza pentru o mai mare unitate între națiuni. Atunci când națiunile își împlinesc integral obiectivul cel mai mare, ele învață să își pună în valoare atât perspectivele individuale, cât și capacitatea de a se uni cu alte perspective, pentru a crea un întreg comun. Atunci, și numai atunci va fi pace. Iar când se va întâmpla asta, cea mai puternică conexiune va fi cu cei care sunt în prezent cel mai mare dușman.

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup | Add Comment →