Michael Laitman, pe The Times of Israel: “75 de ani de nehotărâre – Când vine vorba de Israel, evreii sunt încă divizați ”

În urmă cu șaptezeci și cinci de ani, la 29 noiembrie 1947, „un vis vechi de 2000 de ani a devenit realitate: un stat evreu s-a născut din nou în vechea sa patrie”, scrie pe această temă pagina oficială a Ministerului Israelian al Afacerilor Externe. . „În acea zi”, continuă declarația, „Adunarea Generală a ONU a votat Rezoluția 181, adoptând un plan de împărțire a mandatului britanic în două state, unul evreu, unul arab”.

A doua zi, a început Războiul de Independență al Israelului, inițial împotriva arabilor palestinieni, care au negat dreptul ONU de a determina soarta Palestinei și ulterior împotriva a șase armate arabe invadatoare. Israelul a câștigat războiul și a supraviețuit împotriva oricărui pronostic, dar cea mai mare bătălie a sa nu a fost încă decisă – bătălia pentru sprijinul evreilor.

Națiunile nu doreau un stat evreiesc. Acest lucru era clar atunci, așa cum este clar acum. Holocaustul a fost o pârghie puternică pentru a aduce lumea să susțină înființarea Statului Israel și au existat alte considerații, cum ar fi Războiul Rece care izbucnea, în care SUA și URSS doreau să domine Orientul Mijlociu bogat în petrol.

Astăzi însă, nu există nicio îndoială că dacă ONU ar vota înființarea unui stat evreiesc, probabil că nicio țară nu ar spune da. Problema pe care lumea sperase să o rezolve dându-le evreilor propria lor țară, în mod clar nu a fost rezolvată.

Antisemitismul este răspândit, se răspândește rapid, iar problema evreiască pe care germanii intenționau să o rezolve prin exterminare este un subiect de conversație principal și mai rău încă, legitim. Lucrurile se mișcă într-o direcție foarte negativă și fără o schimbare drastică, se vor încheia așa cum s-au încheiat toate vremurile noastre bune: cu o tragedie.

Cu toate acestea, așa cum am indicat mai sus, cea mai grea bătălie a noastră nu este împotriva palestinienilor sau a Națiunilor Unite. Cei mai mari dușmani ai Israelului sunt evreii și israelienii de peste mări care simt că statul evreu nu ar trebui să existe și fac tot ce le stă în putință pentru a-l distruge – de la utilizarea mass-mediei manipulatoare și false, până la sprijinirea teroriștilor și lăudarea actelor lor oribile.

Această bătălie interioară este cea mai grea, pentru că pentru a câștiga, trebuie mai întâi să fim dispuși să admitem că există ceva mai important decât a avea dreptate și că ceva important este unitatea internă între evrei. Până nu acceptăm că necazurile noastre nu vin din mâna palestinienilor sau a națiunilor, ci provin din propria noastră dezbinare și până când vom fi de acord să lucrăm în consecință și să ne unim în ciuda antipatiei noastre reciproce, aversiunea lumii față de noi doar va creşte.

Astăzi în Israel majoritatea evreilor sunt de acord cu existența unui stat democratic evreiesc. Sunt mulți care nu cred asta, care cred că sionismul este o idee demnă de dispreț, dar sunt încă o minoritate în Israel.

În afara Israelului situația este însă foarte diferită. În SUA, de departe cea mai mare comunitate evreiască din afara Israelului, precum și în multe alte comunități, majoritatea evreilor consideră Israelul o pacoste, un generator de probleme care dă întregului crez un nume prost și determină lumea să urască evreii de peste mări pentru „crimele” Israelului. Acești evrei, care se alătură celor care urăsc Israelul în speranța că lumea îi va scuti de ura din cauza lor, au semănat de fapt vântul și vor culege furtuna, la fel ca noi ceilalți.

Evreii sunt cunoscuți pentru că sunt înțelepți și încăpățânați. Sunt pentru fermitatea opiniilor, mai ales când este susținută de date serioase și argumente rezonabile. Cu toate acestea, la sfârșitul zilei opiniile noastre bine gândite nu vor prevala asupra opiniilor la fel de bine gândite ale celeilalte părți și nici nu intenționează să o facă. Diferențele de opinie există tocmai pentru ca să ne ridicăm deasupra lor și să punem unitatea deasupra a ceea ce par a fi argumente sensibile. Când vom face acest lucru, ne vom da seama că oricât de sensibil, niciun argument nu poate câștiga dacă nu provine din unitate și nu promovează unitatea. În cele din urmă, unitatea noastră este cea care aduce pacea cu arabii și nu tactica pe care fiecare parte speră să o implementeze.

Motivul pentru care atât de mulți evrei se opun statului evreu este că nu își dau seama de rolul lor și de modul în care statul Israel este vital pentru succesul lor. Dacă ar ști că rolul fiecărui evreu este de a arăta unitatea chiar mai presus de diviziune și că doar așa ne vor accepta națiunile, ar privi diferențele de opinii nu ca amenințări existențiale, ci ca provocări pe care le putem depăși numai împreună.

Când vom face acest lucru și ne vom uni, vom deveni o națiune model, o lumină pentru națiuni. Aceasta este chemarea noastră, vocația noastră și nu vom cunoaște niciodată pacea până nu vom face asta. Nici un acord politic nu ne va acorda ceea ce ne va oferi unitatea noastră. Dacă nu ne unim, în loc de pace se va întâmpla contrariul. Prin urmare, singura modalitate prin care Israelul își poate câștiga cu adevărat Războiul de Independență este prin unitate, nu prin luptă. Acesta este biletul nostru către pace.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →